Reşiţa: PORTRET / Ionică Stepan este ultimul olar din Banat VIDEO
0
Meşterul olar este renumit în întreaga Europă pentru oalele sale, pe care le expune în aproape toate muzeele de pe bătrânul continent.
Profil
Născut - 15 mai 1923, la Biniş, judeţul Caraş-Severin
Ocupaţie - Meşter olar
Studii - Şcoala Generală din Biniş
Familie - Căsătorit
Nea Ionică Stepan face de când se ştie tot felul de oale din lut, dar impresionanta sa poveste de viaţă nu este legată numai de olărit. Această îndeletnicire a căpătat-o din moşi strămoşi, predecesorii săi îmbătrânind tot la roata de olărit. În vârstă de 86 de ani, bătrânul se consideră norocos că a ajuns să fie cunoscut în toată lumea datorită preocupărilor sale şi rememorează un episod din perioada când era recrut pe front.
„Era în 12 septembrie 1945 şi noi am montat tunurile pe undeva pe lângă Moşniţa. Eu eram pândar, mă uitam pe cer. O zi mai târziu au venit 16 Stukas-uri, în formaţie de câte patru, care bombardau Timişoara. La întoarcere mai dădeau şi peste noi. Am sărit într-un şanţ şi am scăpat”, povesteşte renumitul olar.
Secretar de partid
Ionică Stepan a devenit ulterior ordonanţa comandantului şi, graţie acestui lucru, a plecat de pe front când se afla cu unitatea sa la Brno, în Cehoslovacia. În vara lui 1945, meşterul olar s-a îmbolnăvit de tifos, o boală care făcea ravagii la acea vreme. A trecut cu bine şi peste asta, iar în 1947 s-a angajat ca paznic la Intreprinderea Minieră Bocşa. Câţiva ani mai târziu, a ajuns în subteran, la Mina Ursoanea de la Ocna de Fier, unde, în 1958, a devenit secretar de partid.
Pentru că n-a prea fost înghiţit, a decis că e musai să plece. „M-am supărat şi am început cu concediile medicale până am ieşit la pensie”, spune bătrânul. De atunci, nea Ionică a revenit la meseria familiei, la olărit, lucru care l-a făcut cunoscut în toată lumea.
A văzut toată Europa
Oalele sale de lut l-au ajutat pe nea Ionică să vadă întreaga Europă. „Nimeni nu mai face aşa ceva şi toţi sunt curioşi să vadă cum se fac oalele astea. Aşa se face că mă invită peste tot, pe la tot felul de târguri şi muzee. Am fost în Germania, în Franţa, în Spania, ce mai, peste tot. În Germania am şi lucrat o vreme, la un muzeu din Hamburg. Dar tot acasă îi cel mai bine. Toată ziua mă găsiţi aici, la roata şi oalele mele”, spune meşterul popular.
Întrebări şi răspunsuri
V-aţi inspirat în lucrările dumneavoastră din ceea ce aţi văzut prin străinătate?
De obicei, fac totul după ideile mele, respect tradiţia poporului român. Dar am făcut din lut nişte tauri, aşa cum am văzut în Spania, sau nişte porci de Hamburg, ca la nemţi.
Mai cumpără lumea oale de lut?
Cumpără, cum să nu. Mai ales pentru sarmale. Oalele de lut sunt cele mai bune pentru păstrat sarmale. E nevoie de ele la iarnă, dar eu le fac de acum.
De ce credeţi că nimeni nu vrea să vă calce pe urme?
Tineretul din ziua de astăzi are alte preocupări. Olarul trebuie să meargă, să sape după lut, să-l pregătească şi abia apoi să se apuce de făcut oale. E o treabă migăloasă.
ce-i place
„În primul rând mi-ar plăcea ca oamenii să-şi păstreze şi să aibă grijă de tradiţie şi cultură. Îmi place să vorbesc cu lumea şi să povestesc despre întâmplările prin care am trecut în timpul războiului, dar, mai ales, despre olărit, despre ceea ce fac eu zi de zi”, spune nea Ionică.
ce nu-i place
Tinerii din sate pleacă la oraş, iar Ionică Stepan spune că nimeni nu se arată interesat de a continua tradiţia olăritului, motiv pentru care este foarte supărat. „Nu-mi place că mă tot cheamă unul şi altul pe ştiu eu unde. Să mă lase în pace, aici la mine acasă, că am mult de lucru”, susţine olarul.
Get the Flash Player to see this player.
fileType=single url=/editor_files/Flash/Ionica Stepan ADV.flv width=300 height=200 loop=false play=false downloadable=true fullscreen=true displayNavigation=true displayDigits=true align=left dispPlaylist=none playlistThumbs=false
Se încarcă comentariile...
