Reşiţa: PORTRET / Alexandru Schinteie bănăţeanul care a reinventat distracţia
0
Încă de pe vremea comunismului, i-a învăţat pe reşiţeni că nimic nu se compară cu o petrecere în inima munţilor.
Pentru tinerii care s-au bucurat de „reuniuni“, discoteci organizate la Văliug, pe Semenic şi petreceri cu sandvişuri cu unt, brânză rasă, salam de soia şi gogoşari, Alexandru Schinteie reprezintă o imagine vie a ceea ce însemna în anii `80-`90 un DJ. Pasionat de muzică şi înconjurat de mulţi prieteni, Alexandru a realizat că poate avea un venit sigur cu ajutorul muzicii. Astfel, în anul 1994 el a înfiinţat o firmă de sonorizări, iar acum se numără printre cele mai cunoscute persoane care asigură sonorizarea la nunţi şi botezuri.
Este adevărat că dacă în ziua de astăzi, pentru a putea reuşi în afaceri este nevoie de fler, în perioada comunistă şi imediat după era nevoie de mult curaj ca să organizezi petreceri pentru tineret. „Îmi aduc aminte că organizam tot felul de petreceri. Cele mai reuşite erau acelea între prieteni. Eram un grup de aproximativ 30 de tineri şi în fiecare lună aniversam ziua de naşterea a unuia dintre noi. Şi aşa pot să spun că s-a născut pasiunea pentru ceea ce fac în ziua de astăzi“, povesteşte Alexandru.
Jocuri de lumini improvizate
Pentru ca „discoteca“ să fie completă, Alexandru Schinteie, împreună cu un unchi, a improvizat jocuri de lumini. „Cei care şi-au trăit copilăria în acea perioadă îşi aduc bine aminte că nu existau jocurile de lumini din ziua de azi. Pentru că trebuia tot timpul să aduci ceva nou, am improvizat câteva jocuri de lumini formate din becuri vopsite în cele mai deocheate culori. Şi pentru ca totul să fie ca la carte, pe un glob pământesc am lipit bucăţi dintr-o oglindă. A fost foarte amuzant şi rezultatul a fost cel scontat“, a mai adăugat Alexandru. Pentru că perioada 1980-1990 a fost una dificilă din toate punctele de vedere, tinerii reşiţeni găseau puterea de a se distra de minune.
Nu l-a afectat comunismul
„Petrecerile erau de neuitat. Cu toate că nu aveam la dispoziţie tehnologia de astăzi, nimci nu putea să ne oprească din distracţie. Pentru că nu prea aveam acces la muzica comercială din străinătate, era o adevărată aventură să ajungi în posesia unor albume ale numelor mari din muzică. Norocul nostru a fost că în grupul de prieteni erau unii tineri care aveau rudele în Germania. Apoi urmau zile întregi de chin. Înregistram ore în şir, dar totul a meritat“, îşi aduce aminte Alexandru Schinteie.
Astăzi, Alexandru este acelaşi tânăr de acum 20 de ani, o fire ambiţioasă şi optimistă, iar muzica este, ca de obicei, printre primele locuri din viaţa lui.
Întrebări şi răspunsuri
Care ar fi „reţeta“ unei petreceri de neuitat?
Cel mai important lucru sunt invitaţii. Nici muzica, nici mâncarea nu contează atunci când ai un public lipsit de viaţă. Din propria experienţă pot să spun că oamenii sunt foarte diferiţi, dar mă bucură faptul că reşiţenii încă ştiu să se distreze.
Care este cea mai amuzantă amintire din adolescenţă?
Unul dintre momentele memorabile a fost la revelionul `83-`84, când ne-am hotărât să mergem la Trei Ape şi autobuzul nu a urcat până la destinaţia. Am fost nevoiţi să tragem prin zăpadă magnetofonul. Spre mirarea noastră, după ce l-am uscat a pornit fără nicio problemă.
ce-i place
„Pentru mine familia este cel mai important lucru. Ador să-mi petrec timpul liber alături de cei dragi. Mai am şi alte pasiuni, cum ar fi maşinile sport. Personal, mi-am modificat autoturismul aşa cum am crezut că este mai bine şi pot să spun că a ieşit ceva frumos“.
ce nu-i place
„De obicei sunt o persoană optimistă. Cu toate acestea, nu pot să suport nesimţirea. Atunci când intru în contact cu peroane care au această „calitate“ abia mă mai pot stăpâni. Norocul meu că am învăţat să-mi selectez atent clienţii şi persoanele care îmi trec pragul“.
Profil
Născut - 23 aprilie 1970, Oraviţa.
Studii - Facultatea de Drept „Băile Herculane“, Facultatea de Administraţie Publică Universitatea „Eftimie Murgu“ Reşiţa, Colegiul Sanitar Reşiţa.
Familie - Căsătorit cu Simona, au un băiat.
Se încarcă comentariile...
