Reşiţa: PORTRET / Renata Motroi îi momeşte pe pescari (GALERIE FOTO)
0
Deşi pune la cale toate concursurile de pescuit, Renata nici nu se gândeşte să practice acest sport.
Renata Motroi şi-a petrecut primii ani ai copilăriei în Cetatea lui Vlad Ţepeş, din Târgovişte. Locuia foarte aproape de ruinele cetăţii, iar acel loc era preferat de ea şi de copiii alături de care a crescut. „Mă mândresc de faptul că am crescut în Cetatea de Scaun a domnitorului. Acolo era locul nostru de joacă. Aşa am ajuns să îndrăgesc foarte mult istoria. Mi-a părut nespus de rău când a trebuit să plecăm din Târgovişte. Când avean şase ani, părinţii au venit la Reşiţa. În zona noastră era greu traiul, era multă sărăcie”, a povestit Renata. Nu s-a obişnuit uşor la Reşiţa. Faptul că şi-a lăsat toţi prietenii la Târgovişte, dar şi locul preferat de joacă au întristat-o. I-a trebuit ceva timp pentru a se acomoda în noul oraş. Unul dintre impedimente a fost legat de faptul că micuţii vecini pe care îi avea, nu vorbeau aceeaşi limbă.
„Am avut numai vecini nemţi. Am fost obligată să învăţ limba germană pentru a mă putea juca. Mai târziu, am realizat că mi-a prins foarte bine această etapă a vieţii. Priteniile pe care am reuşit să le leg aici s-au păstrat în timp. În urmă cu doi ani, am fost plecată în Germania la foştii mei vecini. Am stat trei săptămâni acolo”, a spus tânăra.
A învăţat informatica obligată
Ajunsă la vârsta adolescenţei, Renata a vrut să urmeze Liceul Pedagogic. Părinţii nu au fost de acord cu decizia fetei, iar admiterea a trebuit să o susţină la unul dintre liceele reşiţene. „Am avut o medie de admitere foarte bună. Am fost a doua pe liceu. Am intrat la clasa de informatică. Toată lumea era bucuroasă, numai eu nu. Pentru a trece mai uşor peste liceu, pentru că nu-mi plăcea foarte mult secţia, mi-am făcut o selecţie a materiilor care îmi plăceau. Istoria era preferata, apoi limba română şi matematica. Am reuşit să învăţ şi infortmatica”, a spus Renata. După absolvirea liceului, s-a orientat către Facultatea de drept din Timişoara. A intrat, dar a renunţat ca să nu fie o povară financiară prea mare pentru părinţi.
„Am avut noroc”
Acum studiază psihologia. A lucrat în vânzări, la două firme de tâmplărie PVC, iar de anul trecut s-a angajat la Asociaţia Sportivă a Pescarilor Sportivi. „Mi-a plăcut munca din vânzări. Dacă eşti sincer şi îi spui omului adevărul în faţă, îi prezinţi riscurile de la bun început totul este în regulă. Am venit la APS pentru că tatăl meu avea nevoie de mine, aveam nevoie de timp pentru a sta cu el. Am avut noroc. Am aflat de post, dar nu am avut timp să merg la interviu. Şeful meu a venit la firma la care lucram, astfel încât să pot suţine interviul”, a explicat tânăra. Îi place ceea ce face acum, organizează competiţiile sportive cu mult drag, dar cu toate acestea nu-şi doreşte să pescuiască.
Întrebări şi răspunsuri
Cum este munca la APS?
Lucrez într-o lume a bărbaţilor. Ei sunt precipitaţi. Chiar dacă intră nervoşi în sediu, se liniştesc în momentul în care văd o femeie la birou. Schimbă atitudinea, sunt mai receptivi.
Câte competiţii sportive ai organizat?
Cinci în acest an şi pregătesc încă două. Mă ocup de diplome, medalii, cupe, contactarea pescarilor, tot felul de contracte. M-am obişnuit repede. Acum facem eforturi pentru a introduce Lacul Grebla în competiţiile naţionale de pescuit.
Pescuieşti?
Nu mă tentează. Îmi este frică de apă. Prefer să fiu omul din spatele competiţiilor. Nu obişnuiesc nici măcar să gătesc peşte.
ce-i place
„Îmi plac excursiile foarte mult. Îmi place să mă joc cu Roberta. Mergem în parc, sărim coarda, ne jucăm elastic. Sunt pasionată de tenis şi obişnuiesc să mă joc. Îmi plac oamenii sinceri”.
ce nu-i place
„Nu-mi place minciuna. Nu-mi plac oamenii falşi, nu-mi place să pierd timpul. Nu-mi place să am vreo zi fără realizări”.
Profil
Născută - 01.11.1978, Târgovişte
Studii . Medii
Ocupaţie - Asistent-manager al Asociaţiei Pescarilor Sportivi
Famile - Căsătorită, o fetiţă, Roberta, 7 anişori
Se încarcă comentariile...
