Reşiţa: PORTRET / Cristea Mircioane, inginerul care pictează nuduri (GALERIE FOTO)
0
A început să picteze târziu, după ce a absolvit o facultate tehnică, fascinat de culorile vii ale impresioniştilor. Pictează peisaje, portrete şi nuduri feminine.
PROFIL
Născut. 01 noiembrie 1954, la Jamu Mare
Educaţie. Facultatea de Subingineri, Reşiţa, 1979
Ocupaţie. Subinginer, TMK Reşiţa
Familie. Căsătorit
Cristea spune că s-a apropiat de pictură din plăcerea de a se juca, plăcere pe care nu a pierdut-o nici la maturitate. „În câmpia timişeană, unde m-am născut, îmi plăcea să trag cu arcul, să capturez insecte, să pescuiesc, să desenez cai. Tatăl meu ştia să deseneze numai cai, de fapt un singur cal, ca o emblemă, cu un picior ridicat şi îndoit la 90 de grade. M-a învăţat să-l desenez, iar eu am început să diversific poziţiile”, a spus Cristea.
Ajuns la Reşiţa a fost fascinat de furnalele care scoteau foc şi fum pe coşuri. Le-a desenat de sute de ori, cum a desenat şi oraşul văzut de pe dealuri. În liceu a fost pasionat de caricatură, pasiune care era să-l coste exmatricularea.
„Am caricaturizat profesorii şi am făcut nişte desene mai deocheate. Dirigintele n-a fost încântat de operele mele şi a făcut şedinţă cu părinţii pe această temă, a fost tărăboi mare”, îşi aminteşte Cristea. După ce a terminat facultatea, a văzut expoziţii cu picturi ale artiştilor Petru Comisarschi, Petru Galiş, Tiberiu Orvoş, Nicolae Ungar, Traian Baia, care l-au încântat, astfel încât a şi a decis să „înveţe” pictura.
Şi linişte şi violenţă
A fost îndrumat de profesorul Petru Galiş. „Întotdeauna m-a fascinat roşul, culorile vii. La Combinat, aveam focul în preajmă, în cuptoare temperatura este de mii de grade, dar Galiş m-a învăţat să desluşesc şi culorile din griuri”, a spus Cristea. În prima perioadă a carierei, artistul a învăţat să caute armonia în formă şi culoare, dar mai târziu a înţeles că pictura poate să însemne şi ruptură, disonanţă, contrast.
“Există o corespondenţă între pictură şi muzică. Mă refer în special la muzica simfonică, rock şi la jazz. Ca să ţii atenţia trează într-o lucrare, e bine să ai şi linişte şi agitaţie, chiar violenţă, suprafeţe line şi linii tăioase”.
Cristi a expus pictură şi a participat la tabere de creaţie, în ţară, dar şi ţări precum Franţa sau Ungaria. A fost remarcat îndeosebi datorită nudurilor sale feminine, care pe unii i-au scandalizat.
„Multă lume nu-şi dă sema că o pictură cu o femeie goală nu e o femeie goală. Şocul se produce din cauza prejudecăţilor, ar trebui să fim mai relaxaţi în raport cu trupul omenesc, în fond suntem familiarizaţi cu corpul nostru, încă din copilărie”, spune Cristea Mircioane.
Întrebări şi răspunsuri
Vă este suficient dreptunghiul pânzei pentru a vă exprima?
Albul pânzei neîncepute mă provoacă. Să pui roşu pe o pânză albă e ca şi când ai declanşa un nou început de lume. Îmi place să pictez şi pereţi. Mi-ar plăcea să pictez pe un imens turn de răcire. Recent am început să modelez şi sticlă.
Ce a însemnat Gruparea „Despărţirea” pentru formarea dumneavoastră ca artist?
Gruparea condusă de Doru Văsiuţi a însemnat foarte mult pentru mine. Mi-a dat încredere că pot să lucrez în public, să fac experimente. Acolo am descoperit plăcerea de a picta în natură, pe suprafeţe mari.
Ce-i place
„Îmi place să pictez însoţit de muzică, să pictez suprafeţe mari. Îmi place să observ natura şi omul, să pornesc de la realitatea fizică şi să o transform în realitate artistică. Îmi place să văd mari artişti şi să nu fac ca ei”.
Ce nu-i place
„Nu-mi place că lumea cumpără pictură de gang, kitscuri. Acestea sunt ca manelele în muzică. Lucrările mele nu se prea vând, dar eu voi continua să pictez ce-mi place. În fond, arta nu este pentru popor, este pentru cunoscători”.
Se încarcă comentariile...
