Reşiţa: PORTRET / Silvia Gligor iubeşte poezia şi cultura franceză
0
Primele versuri ale tinerei reşiţence au fost publicate într-un volum colectiv de poezie intitulat „Viziuni“.
Profil:
Născută. 09.04.1987, Reşiţa
Studii. Facultatea de Administraţie Publică din cadrul Universităţii „Eftimie Murgu” din Reşiţa
Ocupaţie. Este studentă în anul I la Masterat
Famile. Necăsătorită
Chiar dacă scrie poezii, Silvia este o fire veselă. Îi place să râdă, iar când face acest lucru îl face cu tot sufletul. Silvia a crescut într-o familie numeroasă. Are încă patru surori, iar ea este „Prâslea” familiei. „Când eram mai mică nu realizam foarte bine ce se întâmplă. Fiind diferenţe destul de mari între noi, am fost apropiată, în copilărie de o prietenă. Chiar dacă eram cinci, tot cu prietena mea împărţeam secretele. Acum mă înţeleg, dar şi semăn foarte bine cu sora mea cea mai mare, care are 38 de ani. Viaţa are surprize”, a spus Silvia.
Tânăra a absolvit un liceu cu profil uman, iar din clasa a II-a a studiat limba franceză. S-a îndrăgostit de această materie atât de mult, încât acum îşi doreşte să lucreze ca translator. Silvia este hotărâtă, chiar dacă pare uşor timidă. Cine reuşeşte să-i atingă sufletul descoperă o persoană extrem de simpatică, ce poate oferi o prietenie sinceră. Bunul simţ şi modestia o caracterizează.
Poetă din anii studenţiei
A fost un student care a obţinut rezultate bune, iar acestea i-au fost recunoscute. „În primăvara aceasta, fiind ultimul an de studiu, am obţinut o bursă Erasmus. Am fost plecată în Franţa. Mi-am văzut visul cu ochii. Am studiat la Nanterre X Université. A fost un schimb de experienţă interesant. Am constatat că noi, românii, ne respectăm profesorii, pe când la ei acest lucru nu mai este valabil. Trăiesc într-o altă civilizaţie”, a spus Silvia.
Tânăra nu a compus versuri la vârsta adolescenţei, ci după ce a intrat la facultate. A mers la Casa de Cultură a Studenţilor din Reşiţa, iar aici a fost cooptată în cenaclul „Universitas”. „Am mers cu o prietenă. Îmi amintesc că era luna martie. Am stat de vorbă cu Alina Cumpan, directorul Casei de Cultură, iar ea m-a întrebat dacă scriu poezii. M-a încurajat şi susţinut. Am mers la cenaclu, mi-am recitat poeziile şi nu m-am supărat atunci când mi s-au făcut observaţii. Abordez tema iubirii. Îmi place să scriu şi poezii filosofice”, a explicat Silvia.
Nouă poezii ale Silviei au fost publicate într-un album colectiv de poezie editat de Casa de Cultură a Studenţilor din Reşiţa. În volumul „Viziuni” pot fi citite primele poezii ale Silviei. Este foarte mândră de acest fapt şi consideră că publicarea ideilor sale aşternute în formă de versuri pe hârtie este o a doua realizare a vieţii sale, după absolvirea facultăţii.
Întrebări şi răspunsuri
Ce te-a impresionat în Paris?
M-a fascinat tot. Cel mai mult mi-au plăcut parcurile. Au foarte multe oaze de linişte. Am fost impresionată de Versailles. Îmi imaginam cum ar fi fost să trăiesc atunci, în anii 1780.
Care este actualul tău obiectiv?
Îmi doresc foarte mult să mă angajez. Aş vrea să fiu translator.
Intenţionezi să mai publici poezii?
Da. Îmi doresc mult să fac acest lucru. Sper să şi reuşesc.
Ce-i place
„Îmi place să stau cu sora mea, să călătoresc, să scriu poezii. Să fiu apreciată. Să cunosc oameni care au caracter”, a mărturisit Silvia.
Ce nu-i place
„Nu-mi plac dezordinea şi neseriozitatea. De aceste două lucruri mi-e cel mai urât. Nu-mi plac oamenii care nu-şi respectă cuvântul dat”, a mai spus tânăra poetă.
Singur
Sunt singur şi nu mai ştiu sigur
Dacă vreau să mai fiu singur
Căci de când te-am întâlnit
Sunt sigur că tu nu vrei
Ca eu să fiu singur
Carpe Diem
Eu sunt. Tu eşti. El este
Suntem copii, tineri, bătrâni
Şi nu ştiu de vom mai fi
Eu sunt aici. Tu eşti acolo. El este departe... undeva
Pe noi de fapt ce ne desparte
Râdem, vorbim, gesticulăm: minunate făpturi
Ce nu ştim de vom mai fi: copii, tineri, bătrâni.
Deci carpe diem: trăieşte clipa
Se încarcă comentariile...
