Resita: PORTRET / Alexandra Ghideu are muzica şi dansul în sânge

Tânăra se împarte între dans, teatru şi acţiuni caritabile. A luat ore de canto, a mers la concursuri, baluri şi i-a ajutat pe copiii cu probleme.

Profil

Nascut. 04.02.1991, Reşiţa.
Studii. Elevă în clasa a XII-a, Grupului Şcolar „Mathias Hammer”.
Familie. necăsătorită.

Alexandra Ghideu a descoperit că are muzica şi dansul în sânge la vârsta de şase ani, atunci când a urmărit filmul „Titanic“. A fost fascinată atunci de versurile lui Celine Dion, dar şi de paşii dansurilor ai căror protagonişti au fost Cate Winslet şi Leonardo di Caprio, personajele principale ale filmului respectiv recompensat cu 11 premii Oscar.

 „După ce am văzut filmul am început să fredonez şi eu, să cânt prin casă. A fost o joacă şi nu mă gândeam deloc la ceva serios. În clasa a noua nu ştiu ce m-a apucat şi, la îndemnul profesoarei mele de muzică, Adriana Mureşan, am luat ore de canto. După doar două luni am renunţat pentru că nu am fost foarte entuziasmată de ceea ce făceam. Un an mai târziu însă am reluat cursurile şcolii de canto şi am avut ocazia să-mi încerc talentul la câteva concursuri, nu de mare anvergură, şi să le cânt colegilor la diferite baluri organizate în cadrul liceului. Acum am absolvit şcoala de canto din cadrul Şcolii de Arte din Reşiţa, dar nu mă gândesc la o carieră muzicală”, spune tânăra. 

Dansul este a doua mare pasiune a Alexandrei. „Dansez încă din timpul grădiniţei, dar m-a preocupat cu adevărat abia când am ajuns la şcoală. În clasele primare dansam la tot felul de serbări şi ne chinuiam să facem coregrafii şi mişcări cât mai grozave. Când am ajuns în clasa a cincea m-am ocupat mai mult de şcoală şi am renunţat să mai dansez. Ajunsă la liceu, am întâlnit un băiat care voia să înfiinţeze o trupă de dans. Împreună cu el am făcut o preselecţie şi am pornit la drum. Nu a fost însă ceea ce-mi doream şi am renunţat după puţin timp”, povesteşte Alexandra.

În lipsa oricărei activităţi extraşcolare, tânăra spune că a obosit stând acasă. „Am încercat de data aceasta să pun bazele unei trupe de dans alături de o prietenă. A fost ceva diferit, pe placul meu, ceva ce făceam cu plăcere şi care a plăcut celor care ne-au privit. S-a încheiat şi asta la un moment dat, dar acum mă preocupă teatrul. Am terminat deja primul an de teatru la Casa de Cultură din Anina şi consider că este o activitate deosebită. A fost mai întâi doar curiozitate, dar acum îmi pare bine că am făcut această alerege”, mai spune tânăra.

Pe lângă toate acestea, Alexandra este implicată în tot felul de proiecte şi acţiuni cu caracter umanitar. „M-am implicat în mai multe acţiuni de acest gen şi am ajutat copii cu probleme şi oameni nevoiaşi. Nu mă voi opri aici şi voi continua să fac bine celor care au nevoie de o mână întinsă”, încheie Alexandra.

Intrebări şi răspunsuri

Dintre muzică, teatru şi dans, ce e mai aproape de sufletul tău?
Toate îmi plac şi le fac cu plăcere, dar muzica are un loc aparte.

Ce te-a făcut să te implici în acţiunile umanitare?
Pentru că nu-mi place să văd oameni necăjiţi, mai ales copii.

Când te simţi mai bine, atunci când cineva te aplaudă, sau când un copil te îmbrăţişează?
Cu siguranţă, atunci când văd un copil că-mi zâmbeşte sau mă strânge în braţe după ce am reuşit să-i aduc o surpriză, un cadou, o bucurie. E un sentiment extraordinar.

Ce-i place

„În primul rând, îmi place să mă uit la filme. Îmi place să ajut oamenii, să vorbesc mult, de unde vine probabil şi atracţia mea către psihologie. Nu pot ascunde nici faptul că ador să merg la cumpărături. Arunc o grămadă de bani pe haine şi accesorii”, spune adolescenta.

Ce nu-i place

Alexandrei nu-i place să gătească. „În plus, nu-mi place să stau de vorbă cu oamenii lăudăroşi sau cu oamenii care înjură. Ar mai fi ceva. Nu-mi place ţara în care trăiesc, dar momentan nu am încotro şi trebuie să fac şi sacrificiul ăsta, să trăiesc în România”, adaugă ea.

Activă
Alexandra este implicată în tot felul de proiecte şi acţiuni cu caracter umanitar