Reşiţa: PORTRET / Ioan Albu are o colecţie de 3.000 de cărţi

Când nu predică în biserică, părintele citeşte, obişnuind să-şi cumpere câte un volum pe zi pentru a-şi alimenta biblioteca

PROFIL
Născut. 14 noiembrie 1952, Vermeş.
Studii. Liceul Teoretic din Gătaia, Facultatea de Teologie de la Sibiu.
Pasiuni. Lectura.
Ocupaţie. Preot.
Familie. Căsătorit, are doi copii.

Foarte puţini reşiţeni nu-l cunosc pe părintele Ioan Albu. Mulţi credincioşi îşi deschid sufletul în faţa lui, la fel de mulţi îl găsesc predicând cuvântul lui Dumnezeu în Biserica Ortodoxă Sfinţii Arhangheli „Mihail şi Gavril” din centrul Reşiţei. Ioan Albu şi-a dorit să fie preot încă de mic copil.

„Când eram copil, eram vecin cu preotul din Vermeş. Eram toată ziua pe lângă el, vedeam ce face şi aşa mi-am dorit şi eu să ajung preot. Mama a fost cea care şi-a dorit foarte tare ca eu să fiu preot“, a spus părintele Albu. 

Şi-a luat o amintire din Sibiu

Perioada studenţiei a fost cea mai frumoasă parte a vieţii sale. Tânărul de atunci şi-a petrecut o bună parte a vieţii  la Sibiu de unde nu a plecat cu mâna goală. „În studenţie am cunoscut-o pe soţia mea. Mi-a fost atât de dragă încât ne-am căsătorit destul de repede. Atât de mult mi-a plăcut Sibiul încât mi-am luat o amintire la mine acasă“, a spus Ioan Albu. Au urmat 12 ani pe care părintele Albu i-a petrecut la parohia din satul său natal. A ajuns la Reşiţa unde stă şi la ora actuală. A fost revoluţionar şi consilier judeţean.

„Timp de patru ani de zile am făcut parte din Consiliul Judeţean Caraş-Severin. Eram independent pe vremea aceea. Este o perioadă care mi-a prins bine pentru că am cunoscut tot felul de oameni. Atunci oamenii politici erau mai preocupaţi de problemele reale ale oamenilor“, a spus părintele Albu.

Simte ajutorul divinităţii

Preotul Ioan Albu spune că esteajutat de divinitate de fiecare dată când este în impas. „Acum câţiva ani, când lucram încă la renovarea bisericii, s-a întâmplat ca fondurile să ajungă la zero. Nu mai aveam niciun ban, eram în mijlocul construcţiilor, aveam datorii şi începusem să fiu disperat. Zece minute mai tărziu s-au întâmplat evenimente care m-au salvat. Am primit materialele necesare construcţiei şi bani de la un bun prieten“, a spus preotul. Ioan Albu este pasionat de lectură.

Are o colecţie impresionantă de peste 3.000 de cărţi, colecţie pe care o alimentează în fiecare zi. „Aproape zilnic îmi cumpăr căte o carte“, a spus părintele Ioan Albu.

Întrebări şi răspunsuri
Unde a fost mai greu să fiţi preot, la sat sau la oraş?
Eu nu cred că a fi preot este un lucru greu. Fac tot ce fac cu mare drag. Într-adevăr, ca şi preot te cunoaşte foarte multă lume şi este foarte important să ai o verticalitate pentru că eşti model pentru foarte mulţi. Însă predicile la slujbele religioase sunt la fel.

Mulţi credincioşi apelează la ajutorul dumneavoastră. Care este povestea care v-a marcat cel mai mult?
Ultimul caz care m-a impresionat foarte tare s-a întâmplat recent. Era vorba de o tânără care trecuse printr-o situaţie traumatizantă şi care căuta consolare. Avea o poveste foarte tristă, însă în cele din urmă a putut să-şi găsească liniştea.

Ce-i place
Îi place buna cuviinţă şi preferă să vadă că oamenii au intenţii bune chiar şi atunci când greşesc. Lucrul care-i place cel mai mult este respectul. Îi plac oamenii care se respectă între ei şi care se comportă cu bunăcuviinţă de fiecare dată.

Ce nu-i place
Primul lucru pe care părintele Ioan Albu nu-l suportă este aroganţa. Spune că este foarte important ca orice om să-şi păstreze modestia şi simplitatea oriunde ar ajunge în viaţă.