Mostenitorul imperiului Ausnit-Malaxa i-a vândut palatul lui Becali şi a dat case de pomană săracilor

Fiul lui Max Ausnit, Steven, locuieşte în Statele Unite. Acesta este moştenitorul uneia dintre cele mai importante familii de industriaşi din România din perioada interbelică. Printre proprietăţile moştenitorului se află şi palatul din Bucureşti pe care l-a vândut lui Gigi Becali.

Steven Ausnit are 83 de ani. Este fiul celebrului industriaş interbelic Max Ausnit, fost proprietar al Uzinelor Domenilor Reşiţei şi al Uzinelor Metalurgice Unite Titan, Nădrag şi Călan. Moştenitorul a revenit acum câteva zile la Reşiţa unde şi-a adus aminte de locurile dragi şi a vizitat Centrul de Îngrijire pentru Persoane Vârstnice din Reşiţa pentru care a donat, ani de  zile, aproximativ 20.000 de dolari. Acesta a primit din partea municipalităţii şi titlul de cetăţean de onoare.

După ceremonie, Steven Ausnit a povestit că, de fiecare dată când ajunge la Reşiţa, prima oprire este la Muzeul de Locomotive. „Am multe amintiri legate de Reşiţa. Pe lângă faptul că-mi aduc aminte că-mi petreceam vacanţele la Vila Klauss, muzeul de locomotive este un alt loc drag mie“, a spus sărbătoritul.

Steven Ausnit are o avere, provenită din moştenirile industriale pe care tatăl său le-a deţinut, de 13 milioane de dolari sub forma unor titluri de stat pentru Fondul Proprietatea. Acesta a mai primit înapoi 20 de case în oraşul Oţelul Roşu, pe care le-a cedat gratis chiriaşilor. El spune că a făcut acest gest pentru că altfel este contra filozofiei sale şi că el nu este un vechi comunist devenit capitalist cu o grămadă de bani.


VIDEO: Saracii care au primit casele cadou de la Steven Ausnit

Una din cele mai bune tranzacţii pe care le-a făcut industriaşul în România  a fost vânzarea casei din Bucureşti patronului echipei Steaua Bucureşti. Aceasta este singura proprietate pe  care  Steven a reuşit să o obţină cu multe eforturi de la statul român. Gigi Becali a achiziţionat palatul în doar două zile. Acesta l-a convins pe industriaş în numai câteva minute. »Afacerea s-a încheiat după ce am vorbit cu el zece minute la telefon. Ziua următoare s-a întâlnit cu avocaţii şi a plătit », a spus Steven.

Proprietăţile industriaşului

Printre proprietăţile industriaşului din Timiş au fost uzinele de oţel de la Nădrag, parte a Uzinelor Metalurgice Titan Nădrag Călan şi pădurile care împrejmuiesc Nădragul, ce au aparţinut Asociaţiei Forestiere Nădrag. Uzinele de oţel de la Nădrag produceau plăci de metal, produse industriale de serie, în timp ce Forestiera Nădrag era specializată pe produsele din lemn.   Alte câteva importante proprietăţi pe care familia le-a deţinut în Romania sunt: Uzinele Metalurgice Titan Nădrag - Călan, Uzinele şi Domeniile Reşiţei, Magazinele Unite şi casa lui Max Ausnit din Bucureşti, dar şi o serie de mici companii metalurgice.


VIDEO: Palatul lui Becali (sursa: stirile PRO TV)

Istoria lui Max Ausnit

S-a născut la Galaţi, fiu al lui Osias Ausnit, proprietar al unei fabrici fondate în 1875. La rândul său, a întemeiat, în anul 1910, o fabrică de cuie şi sârmă la Galaţi, iar în 1911-1912 se asociază cu firma Bässler & Wächtur din Londra pentru a înfiinţa o societate cu capital de 75000 lire sterline, care construieşte în Galaţi o fabrică de tablă zincată. După ce a participat la primul război mondial, în anul 1923 îşi continuă activitatea de industriaş constituind grupul Titan-Nădrag-Călan, incluzând uzinele Ferdinandsberg (Oţelu Roşu), Nădrag, Călan şi laminorul de la Galaţi.

Acest grup – proprietate a fraţilor Max şi Elgar Auschnit – avea să atingă, în 1940, un capital social de 520 milioane lei. De la 15 decembrie 1929 Max Ausnit a devenit, la recomandarea acţionarului principal al societăţii U. D. R., unul dintre administratorii-delegaţi ai societăţii.

Perioada în care Max. a coordonat, din punct de vedere practic, destinele societăţii U. D. R., a fost  una dintre cele mai faste din istoria acesteia. Cu toate acestea, sub incidenţa marilor jocuri politice şi a conflictelor de interese dintre capitalul anglo-francez şi cel german, regele Carol al II-lea l-a sacrificat pe industriaş.

Acestuia i s-a întemeiat un proces soldat cu o sentinţă neformulată lui care şi-a răscumpărat libertatea prin cedarea, către trustul german Hermann Goering, a unui important pachet de acţiuni. Reîntors în ţară în 1944, a continuat să exercite funcţia de vicepreşedinte al consiliului de administraţie timp de aproape doi ani, în condiţii din ce în ce mai grele datorită imixtiunii crescând a ocupantului sovietic.

În vara lui 1946 a părăsit ţara (împreună cu Nicolae Malaxa) şi s-a stabilit la New York unde a şi încetat din viaţă în 1954.