Mircea Cavadia: “Fănuş Neagu era o adevărată instituţie, era respectat şi temut de autorităţile locale”

Debutat de Fănuş Neagu, scriitorul şi gazetarul Mircea Cavadia, a cărui afirmare în constelaţia prozatorilor maestrul o saluta cu entuziasm, în 1984, a dezvăluit pentru Adevărul aspecte mai puţin cunoscute despre fostul mare povestitor, memorialist, nuvelist, romancier și dramaturg român.

Brăilean ca şi Fănuş Neagu, Mircea Cavadia a fost legat de maestru de o strânsă prietenie şi vorbeşte în termeni elogioşi despre acesta. Cu emoţie în glas, vizibil marcat de pierderea celui care l-a învăţat să iubească literatura, Mircea Cavadia a povestit cum l-a cunoscut pe Fănuş Neagu. “L-am cunoscut pe Fănuş Neagu acum mai bine de 30 de ani, evident, la Brăila. Acolo era fieful maestrului, acolo trăgea mereu, acolo se simţea bine. Acolo se simţea chiar fericit. Era între brăileni, oameni de acelaşi spirit cu el, trăia sub aripa atmosferei lui Panait Istrati, unul din scriitorii care l-au impresionat pe Fănuş şi la care ţinea foarte mult. Fănuş Neagu era chiar de atunci, de când l-am cunoscut, o adevărată instituţie. Era respectat de brăileni, era respectat şi temut de autorităţile locale. Avea deschise porţile peste tot. Fănuş era un generos extraordinar, în jurul lui erau în permanenţă nu numai scriitori şi artişti, în general, dar şi oameni necăjiţi care aveau nevoie de o mână de ajutor. Nu o dată, Fănuş a întocmit liste şi se ducea la partid de unde nu pleca până nu rezolva o butelie pentru cineva, un apartament, un serviciu mai bun sau un singur schimb pentru cei care aveau probleme de sănătate sau copii mici”, povesteşte Mircea Cavadia. 

Mircea Cavadia a fost format ca scriitor de Fănuș Neagu

Despre Fănuş Neagu, Mircea Cavadia ar avea o mulţime de spus. S-a oprit însă asupra momentului în care maestrul i-a scris recomandarea pentru Uniunea Scriitorilor. “Fănuş i-a făcut pe mulţi scriitori. Avea un har extraordinar de a simţi talentul. Foarte mulţi tineri au debutat în reviste literare şi îi datorează lui Fănuş cariera în literatură. Am fost alături de el zece ani aproape în permanenţă. Fănuş venea lunar şi stătea câte o săptămână la Brăila. Apoi, după ce am venit la Reşiţa, am ţinut legătura permanent cu Fănuş. A fost la lansările mele de carte, m-a încurajat, a scris de multe ori despre mine, m-a recomandat criticii literare. Fănuş cu mânuţa lui mi-a scris recomandarea pentru Uniunea Scriitorilor, acum 17 ani, când era directorul Teatrului Naţional. Venind de la Belgrad, cu trupa Teatrului Naţional, acolo unde ţinuse câteva spectacole, s-a oprit la Reşiţa. M-a găsit şi, pe capota unei maşini din faţa hotelului Semenic, mi-a scris recomandarea. A fost foarte simplă: “Să-l primiţi pe Cavadia în Uniunea Scriitorilor pentru că este genial”. Apoi ne-am plimbat prin centru. M-am plimbat cu Fănuş în jurul fântânii. Era în pantaloni scurţi şi picioarele goale. Despre Fănuş se poate vorbi foarte mult. În permanenţă a fost plin de viaţă, un boem autentic, care îşi iubea confraţii, nu a trecut niciodată cu vederea pe cineva, l-a ajutat, l-a sfătuit şi cine a avut urechi şi a ştiut să-i urmeze sfaturile a ieşit bine”, afirmă Mircea Cavadia. 

    Cei doi au vorbit pentru ultima dată acum zece zile. Cavadia ştie cel mai bine prin ce a trecut maestrul şi a ţinut să corecteze anumite informaţii eronate apărute în presă. “I-am fost aproape, m-am bucurat de prezenţa lui, de sfaturile lui. Fănuş m-a învăţat să scriu şi să iubesc literatura. Acum zece zile am vorbit ultima dată cu el. Trimisese o scrisoare, un ultim gest literar, unui ziar de sport. M-a impresionat teribil acel text şi l-am sunat să-l întreb dacă pot să public în săptămânalul Postul Mare scrisoarea lui. Mi-a răspuns soţia lui, mi-a spus că îi schimbă perfuziile, dar mi l-a dat pe nea Fane la telefon. Avea aceeaşi voce puternică şi optimistă ca întotdeauna şi mi-a spus să o public. Ieri dimineaţă am aflat că a murit. Am auzit tot felul de bazaconii vizazi de Fănuş. Nu a stat două-trei săptămâni în spital. Era internat de peste trei ani de zile, pleca acasă doar sâmbăta şi duminica, restul timpului şi-l petrecea la spital, sub un tratament strict. A avut o vârstă frumoasă, putea însă să mai scrie pentru noi toţi, cei care iubim literatura, din păcate, din ce în ce mai puţini. Sincer să fiu, mă aşteptam să moară mai demult din cauza gravităţii bolii sale, dar m-am mai bucurat de discuţii cu el la telefon. Avea cancer la oase. Acum avem un uriaş, un clasic scriitor trecut în nefiinţă şi un academician mai puţin”, a mai spus Mircea Cavadia.