Reşiţa: Sergiu Măzăran, director la club, şef în bucătărie

O accidentare l-a împiedicat să facă performanţă ca sportiv, lucru pe care îl reuşeşte ca antrenor şi director de club.

Profil
Născut - 04.03.1975, la Reşiţa
Educaţie - Facultatea de Ştiinţe Economice şi Administrative, Facultatea de Jurnalistică
Experienţă - Director al CS Universitatea Reşiţa, antrenor federal în cadrul Federaţiei Române de Atletism
Familie - Necăsătorit

Cu un tată antrenor emerit de atletism, Octavian Măzăran sau Tavi, aşa cum îi spun apropiaţii, şi-a petrecut copilăria între sportivi, pe stadion. „Eu pot să spun că am crescut pe stadionul de atletism. Cu toate acestea, când am fost mic, am practicat mai multe sporturi. Am fost dat, ca orice copil, să învăţ mai multe discipline sportive. Am făcut schi, patinaj, înot, iar în clasele I-IV participasem deja la mai multe crosuri”.

În clasa a şaptea s-a apucat serios de atletism. „Mi-aduc aminte şi acum primul meu concurs. S-a ţinut în Bucureşti şi am câştigat proba de 5 kilometri marş. Un an mai târziu, tot pe aceeaşi distanţă, am ieşit campion naţional la juniori III, când l-am bătut pe Silviu Casandra, campionul României de astăzi. Au urmat alte medalii la toate categoriile de juniori şi eram în plină ascensiune”.    În timp ce se pregătea pentru Facultatea de Educaţie Fizică şi Sport, Tavi a fost lovit de ghinion.

Abandon forţat

„Am suferit o ruptură de cvadriceps femural în timpul unei sărituri, astfel că am fost nevoit să renunţ la Facultatea de Sport. Am vrut neapărat să rămân în lumea sportului şi am dat la jurnalistică. În paralel, m-am înscris la Şcoala de Antrenori de la Bucureşti”. Din 2001, Tavi Măzăran s-a apucat de antrenorat.

„Am încercat să fur meserie de la ceilalţi  antrenori, de la tatăl meu, de la domnul Mihai Dumitru, pentru că nimeni nu a tras de mine să-mi arate ceva. Am învăţat multe de la dânşii. Prima medalie ca antrenor am obţinut-o la copii, prin Alexandru Ghiorghiceanu. Nu la marş, cum probabil ar crede toată lumea, ci la alergări. Am crescut în valoare alături de sportivii mei, care, trebuie să recunosc, îmi dau destule motive de satisfacţie”, a afirmat antrenorul federal.

Începând din anul 2005 şi-a încercat norocul în manageriat sportiv, preluând funcţia de director al Clubului Sportiv Universitatea. „Am luat clubul de la zero, am început cu rezultate mai modeste, dar acum am ajuns să facem o figură frumoasă. Am reuşit chiar să promovăm în Liga Naţională de handbal feminin, o performanţă unică pentru handbalul reşiţean în şapte”.

Relaxare în bucătărie

După o zi întreagă petrecută în biroul de la club sau pe stadionul de atletism, Tavi Măzăran se relaxează în bucătărie, acolo unde găteşte aproape orice. Îi place însă să-şi surprindă musafirii cu mâncăruri gătite după reţete proprii.

Întrebări şi răspunsuri
Ţi-ai propus ceva ce nu ţi-a reuşit încă?
Am zis că nu mă las până nu reuşesc să câştig o medalie la Campionatele Mondiale sau la Olimpiadă. Ăsta este visul oricărui antrenor, să câştige o medalie la Jocurile Olimpice.

Ce preparat culinar inventat de tine ţi-a ieşit cel mai bine?
Am făcut odată un muşchiuleţ umplut cu creier şi ciuperci, care a fost delicios şi frumos ornat. Am pregătit atunci şi un sos de portocale.

Care este cel mai frumos loc pe care l-ai vizitat?
Barcelona şi Parisul, oraşul în care am lucrat timp de şapte luni. Nu mi-e ruşine să spun, am fost acolo şi am muncit în construcţii pentru a strânge bani să călătoresc.

ce-i place
„În afară de sport, îmi place foarte mult să gătesc. În special mâncăruri deosebite. Nu neapărat din cărţi de bucate, ci după reţete concepute de mine. Mă relaxez în acest fel. Totodată, îmi place să călătoresc. Astă vară am făcut aproape 8.000 de kilometri cu maşina prin toată Europa”, a povestit directorul CS Universitatea.
ce nu-i place
„Minciuna şi hoţia sunt lucrurile pe care le urăsc cel mai mult. Nu-mi plac mizeria, carnea de oaie şi castraveţii. De când făceam sport, m-am obişnuit să nu mănânc castraveţi pentru că îmi făceau rău la ficat. Mănânc doar castraveţi muraţi sau în salată”, a spus Tavi.