Lucian Săndulescu, un jandarm care iubeşte muzica

Prim-adjunctul Jandarmeriei cărăşene retrăieşte, cu ajutorul internetului, momentele Cenaclului Flacăra.

Profil

Născut. 30.03.1967, Jimbolia.
Educaţie. Facultatea de Drept, Masterat în Managementul Activităţii de Ordine Publică şi Siguranţă Naţională - Academia de Poliţie „A.I.Cuza “ Bucureşti.
Experienţă. Prim-adjunct al inspectorului şef al Inspectoratului de Jandarmi Judeţean Caraş-Severin
Familie. Căsătorit, o fată, Flavia, de 20 ani.

Lucian Săndulescu nu a crezut în copilărie că va ajunge să servească patria. Fiind o fire înzestrată cu o oarecare sensibilitate, Lucian a studiat muzica. Părinţii săi l-au încurajat şi l-au impulsionat să îşi trăiască anii copilăriei în ritmuri muzicale. La 10 ani a fost înscris la Şcoala Populară de Artă. A studiat acordeonul  timp de doi ani, apoi locul acestui instrument a fost luat de chitară.

„Am avut mare noroc că părinţii au înţeles dragostea mea pentru muzică şi m-au încurajat să studiez. La vârsta adolescenţei am învăţat să cânt la chitară singur, am furat de ici, de colo. În anul 1984 am participat la Cântarea României şi am luat locul I la nivelul judeţului. După ce am câştigat, sora mea mi-a făcut cadou o chitară Amarillo pe care o păstrez şi astăzi ”, spune maiorul. Şi acordeonul este păstrat, dar chitara pare a fi mai aproape de sufletul său. Chitara îi era mereu alături şi l-a ajutat să treacă un pic mai uşor peste rigorile impuse de regimul comunist.
„Îmi amintesc cu mare drag de Cenaclul Flacăra, de toate întâlnirile tinerilor din acele vremuri. Când am câte un moment de respiro mă uit pe internet la momentele anilor ’80. Retrăiesc acea atmosferă. Erau poate printre puţinele noastre clipe frumoase. Fără interdicţii”, îşi aminteşte Lucian.

A urcat, în timp, în funcţie

A renunţat la muzică deoarece a realizat că artiştii nu sunt preţuiţi. Cum muzica îi era aproape de suflet, nu a ştiut ce facultate ar putea urma.
„Atunci era la modă să dai la Drept sau la Medicină. Parcă aş fi vrut a doua variantă, dar nu am reuşit să trec de lecţia «Celula», nu m-a atras. Sora mea era studentă la Chimie Industrială, iar părinţii au insistat să mă îndrept spre un domeniu tehnic. Am urmat Institutul de Subingineri, m-am angajat, iar la câţiva ani după absolvire am continuat studiile cu Facultatea de Inginerie Tehnologică. În anul 1994 am venit aici, la Inspectoratul Judeţean de Jandarmi”, a spus maiorul.

A fost mereu atras de disciplină, dar cu toate acestea trecerea de la viaţa civilă la armată nu a fost chiar uşoară. Opt ani a fost comandant de pluton. A urcat în grad şi funcţie treptat, iar din 2007 este prim-adjunct al inspectorului şef.
„Armata este frumoasă dacă este privită de afară. În interior este multă muncă şi multe restricţii care nu pot fi respectate dacă nu există dăruire. Doar pentru un ceremonial se lucrează două săptămâni. Este o muncă solicitantă, dar şi frumoasă. Jandarmul trebuie să impună respect prin simpla prezenţă. Noi am încercat să facem acest lucru.

Întrebări şi răspunsuri

Care a fost cea mai solicitantă misiune?
Perioada în care oameni care muncesc la fostul Combinat Siderurgic au ieşit în stradă. A fost o perioadă îndelungată, destule proteste. La început ei au fost reticenţi şi distanţi, dar ne-au primit ca pe colegii lor.

Tinerii se îndreaptă către Jandarmerie?
Nu sunt foarte mulţi cei care îşi doresc să intre în armată. Nu cred că tinerii îşi doresc să-şi restricţioneze drepturile pe care le au. Vor libertate.

Mai cântaţi la chitară?
Destul de rar. Când am timp. Mi-am cam pierdut îndemânarea.

Ce-i place

„Îmi plac călătoriile. Îmi place să văd locuri vechi, locuri care au încărcătură istorică. Îmi place meseria mea. Îmi place să coordonez misiunile. Sunt mândru că sunt jandarm, care înseamnă om de armă“.

Ce nu-i place

„Nu-mi place lipsa de punctualitate şi nici indisciplina. Fără ordine nu vom face nimic, nu putem realiza nimic“.