Resita: Iulia Grumeza, intre artele marţiale şi artele plastice

0
Publicat:
Ultima actualizare:
Resita: Iulia Grumeza, intre artele marţiale  şi artele plastice
Resita: Iulia Grumeza, intre artele marţiale şi artele plastice

Voluntar ecologist, practicantă a stilurilor de luptă asiatice, Iulia se visează o domnişoară artistă a anilor 1900.

Profil

Născută - 3 aprilie 1992, la Anina
Educaţie - Elevă a Grupului Şcolar Industrial „Mathias Hammer“ Anina
Experienţă - Voluntar ecologist
Familie - Necăsătorită

Iulia Grumeza şi-a descoperit talentul la o vârstă fragedă, înainte de a ajunge pe băncile şcolii. „Totul a început când eram la grădiniţă, în grupa pregătitoare. Începusem să desenez, iar educatoarea mea a considerat că am talent. Am avut atunci şi o expoziţie de desen infantil. Sper că nu şi ultima. În desenele mele se regăseau oameni, apusul de soare, copaci şi chiar mama şi tata. Mi-aduc aminte că părinţii mei erau foarte încântaţi din acest punct de vedere”, a povestit tânăra. Cu toate acestea, părinţii Iuliei nu au considerat că o viitoare carieră în artă ar fi ceea ce i s-ar potrivi, astfel că a continuat să studieze pe cont propriu. A participat la diverse concursuri şi expoziţii de desen şi a progresat de la o zi la alta.

În 2004 s-a apucat de karate

În toamna lui 2004, Iulia Grumeza s-a apucat de arte marţiale. Urmând exemplul fratelui ei, campion naţional la karate, a intrat pentru prima dată pe tatami gândindu-se că sportul înseamnă sănătate. „Cipi, fratele meu, mi-a povestit că face ceva foarte interesant şi la îndemnul mamei am hotărât să particip şi eu la antrenamente. Ulterior am descoperit că am şi ceva talent. Am avut şi câteva rezultate notabile. Mă refer la un titlu de vicecampioană naţională şi chiar un loc unu la o categorie open, la care au participat şi băieţi. Totodată, am făcut parte din Lotul României care a participat la Cupa Europeană de la Latina”, şi-a amintit tânăra. Anul acesta, Iulia a renunţat însă la sport. „Am ales ceea ce îmi doresc să fac în viaţă şi vreau să fiu foarte pregătită încă de acum. Am făcut acest compromis şi am renunţat la sport în detrimentul învăţăturii. Vreau să merg la arhitectură, la Politehnica din Timişoara. Mă preocupă acum natura statică şi elementele de design interior, dar încerc să mă specializez şi în desenul tehnic”, a spus Iulia.

De anul acesta e voluntar

Tot în 2009, Iulia Grumeza a descoperit plăcerea de a fi voluntar. „M-am înscris în două ONG-uri, unul cu profil ecologic şi altul cu profil civic. La începutul anului am dat peste un anunţ. Se căutau voluntari în domeniul ecologiei (GEC Nera). Nici n-am stat pe gânduri. În primul rând, din dorinţa de a face ceva pentru judeţul meu şi pentru a socializa. La celălalt proiect am fost aleasă împreună cu alţi patru colegi pentru a reprezenta oraşul Anina într-o competiţie cu alte localităţi. Am organizat în acest sens un eveniment cu caracter civic prin care am ajutat copiii din familii dezorganizate şi defavorizate”, mai spune Iulia.

Întrebări şi răspunsuri

De ce te implici în astfel de acţiuni?
Pentru că vreau să profit de fiecare ocazie ivită pentru a cunoaşte oameni şi activităţi noi. Şi, mai nou, am descoperit că răsplata spirituală a unui voluntar este imensă. Este mult mai bine decât dacă aş munci pe bani. Pe la noi, prin Anina, chiar nu mă atrage nicio altă activitate tipic adolescentină.

Spuneai că ţi-ar fi plăcut să trăieşti în alte vremuri. Care ar fi acelea?
Mă vedeam o tânără domnişoară artistă a anilor 1900, care încearcă să combată ideea misoginismului specific acelor vremuri. Probabil, făcând parte din lumea burgheziei timişorene.

Ce ne vei prezenta în viitoarea ta expoziţie?
Caricaturi ale artiştilor şi aşa-ziselor vedete. Mă gândesc la Madonna, Mihai Eminescu şi, de ce nu, Sexy Brăileanca.

Ce-i place

Iulia este o cititoare înrăită, o adevărată devoratoare de cărţi bune. „Îmi place să descopăr oameni folosindu-mă foarte mult de lucrurile studiate la psihologie. Îmi place să desenez, în special natura statică. La fel de mult îmi place muzica bună, îndeosebi muzica veche”, a adăugat Iulia.

Ce nu-i place

Iulia nu agreează oamenii care nu ştiu să aprecieze bunul simţ şi nici să-l folosească, măcar o dată la lună, după cum spune chiar ea. „Totodată, pot spune despre mine că nu-mi place gălăgia şi nu-mi place că m-am născut în vremurile astea”, mai afirmă tânăra.

Reşiţa



Partenerii noștri

Ultimele știri
Cele mai citite