Reşiţa: Gheorghe Rouă a frământat muşchii aşilor în fotbal

Prin mâinile maseurului au trecut zeci de fotbalişti de primă clasă, de la Aurică Beldeanu, la Cristian Chivu.

Profil:

Născut: 22.12.1947, la Vrăniuţ
Educaţie: Şcoala Profesională de Ucenici UCMR
Experienţă: de 41 de ani, maseurul fotbaliştilor reşiţeni
Familie: căsătorit, trei copii

Pe la gruparea din Valea Domanului s-au perindat de-a lungul vremii o sumedenie de fotbalişti, conducători sau antrenori. Maseurul Gheorghe Rouă însă, nea Gigi, aşa cum îl cunoaşte toată lumea, este singurul care, în ceva mai mult de patru decenii, nu şi-a găsit înlocuitor. Gigi Rouă a crescut odată cu oraşul de pe Bârzava.

„Eu am trecut toate etapele. Când am venit eu aici, Reşiţa era un oraş de nivelul unui sat din zilele noastre. Am prins perioada când s-a făcut prima stradă, când a început construirea Blocului 800, a cartierului Lunca Pomostului. Mi-aduc aminte de o perioadă frumoasă, când mergeam la şcoala generală, nu aveam caiete şi ne băteam cu tăbliţele pe care scriam”, deapănă nea Gigi amintiri din copilărie.

A făcut înot

În ciuda faptului că a trăit o viaţă întreagă între fotbalişti, în adolescenţă, Gigi Rouă a fost atras de bazinul de înot. „Reşiţa începuse să se modernizeze şi s-a construit bazinul „7 Noiembrie”. Atunci m-am dus la înot, sport pe care l-am practicat ani buni. Ulterior, am trecut la polo. Tatăl meu era însă cunoscut ca fost legionar şi asta a făcut să nu fiu prea bine primit niciunde. A fost o perioadă grea, dar cu perseverenţă am reuşit să răzbat în viaţă”, a povestit bărbatul.

Un moment foarte important din viaţa lui Gigi Rouă a avut loc după terminarea şcolii profesionale şi înscrierea la seral. „Am avut un prieten foarte bun, Petrică Gaiga, care era fotbalist şi mai mergeam cu el în deplasări, timp în care mă tot îngrijeam de el. Aşa m-am hotărât să merg la Bucureşti, la şcoala de maseuri. Cum am terminat, am venit în Valea Domanului, la CSM Reşiţa. Se întâmpla asta prin 1968-1969”, a spus Gigi Rouă.

Prin mâinile lui au trecut aşi
Din acel moment, nea Gigi s-a ocupat de generaţii întregi de fotbalişti, de la simpli anonimi, la nume grele. „Nu sunt mulţi cei care se pot lăuda cu jucătorii care au trecut prin mâinile mele. Mă refer la Dudu Georgescu, Doru Popescu, Florică Voinea, Marcel Pigulea, Florea, Atodiresei, Georgevici, Gheorghe Constantin, Fane Iovan, Dorinel Munteanu, Aurică Beldeanu, Gică Gonea, Neagu şi mulţi alţii.

Dintre cei mai tineri, îi amintesc pe Panduru, Ciucur, Chivu şi Opriţa. Au fost pe aici în probe şi Rodion Cămătaru sau Marcel Răducanu. Sunt foarte mulţi”, a povestit Gigi Rouă. În prezent, nea Gigi conduce un curs de iniţiere pentru maseuri. De Valea Domanului nu se poate despărţi nici măcar acum, când Reşiţa a rămas fără echipă de fotbal. E atât de ataşat de acest loc, încât nici măcar faptul că n-a fost plătit ani de zile nu l-a determinat să renunţe, iar acum se ocupă de grupele de juniori.

Întrebări şi răspunsuri

Aţi petrecut o viaţă în Valea Domanului. Care ar fi cea mai frumoasă perioadă?
Fără îndoială, între anii 1972-1978. Dar şi perioada 1996-2000. Liga I este specială. Mi-aduc aminte de piaţa plină de lume din Centrul Civic în momentul promovării. A fost extraordinar şi aş da orice să mai trăiesc odată acele clipe.

Se spune că, de multe ori, cunoşteaţi mai bine echipa decât antrenorul. E adevărat?
Da, pentru că antrenorii se mai schimbau, în timp ce eu am fost mereu acolo. Nu mi-am dat niciodată cu părerea despre cum joacă, dar am discutat cu antrenorii despre caracterele lor, sau despre alte aspecte. 

De ce nu vă puteţi dezlipi de Valea Domanului?
Îmi lipseşte ceva dacă nu merg acolo. Am rămas pentru că îmi place ceea ce fac. Nu vreau să-mi supăr familia, dar, de cele mai multe ori, mi-am pus soţia şi copii pe picior de egalitate cu meseria mea.

Ce-i place

Gigi Rouă apreciază lucrurile făcute bine şi la timp. „Îmi place curăţenia, punctualitatea şi exactitatea. Îmi plac oamenii exacţi”, spune cel mai vechi om din Valea Domanului.

Ce nu-i place

„În primul rând, nu-mi plac falşii şi mincinoşii, şi, din păcate, cam de genul ăsta de oameni am avut parte toată viaţa”, spune mâhnit nea Gigi.