Diana Roman este studentă la teatru, actor şi regizor în timpul liber

Diana Roman este studenta la teatru si regizor inca din timpul liceului

A intrat prima la „Artă Teatrală" şi chiar dacă este doar studentă în anul II, a debutat în câteva piese de teatru şi a regizat spectacolul de păpuşi „Hansel şi Gretel" cu care a luat premiul de debut.

profil
NĂSCUTĂ: 27 martie 1991, la Slatina-Olt
STUDII. Colegiul Naţional Mircea cel Bătrân, studentă anul II la Universitatea Naţională de Artă Teatrală şi Cinematografică (UNATC), Bucureşti
IDEAL: Să ajungă o actriţă recunoscută care să se păstreze departe de tentaţiile comerciale ale meseriei de actor

Dialogul cu Diana este unul plăcut, agreabil, iar firescul cu care îţi vorbeşte te poartă repede în lumea de poveste a sufletelor frumos cizelate la slova cărţilor. „Debutul meu în teatru, dacă pot să-i spun debut, a fost la vârsta de cinci ani, pe scena Teatrului Anton Pann. Asistam la fiecare repetiţie a piesei Soldatul Svejk, iar regizorul Dan Micu, mi-a zis la un moment dat «Am să-ţi găsesc şi ţie un rol!». Spectacolul dura vreo patru ore, iar eu stam trei ore în culise după care intram în scenă şi trebuia să stau pe genunchi unui actor şi să fiu foarte atentă la ceea ce spune. Nu înţelegeam o iotă din monologul lui, dar îmi jucam bine rolul", ne povesteşte Diana. La Colegiul Mircea cel Bătrân unde a absolvit, Diana nu a avut parte de o activitate artistică foarte intensă, ci doar mici monologuri şi apariţii televizate în presa locală, activitate artistică făcută sub „aripa" profesorului Mihai Buşe.

Regizor din liceu

Următorul spectacol al Dianei Roman a fost în „Ceainăria de argint", tot la Teatrul Anton Pann, iar pe când era în clasa a XI-a a jucat rolul Minodorei, din „Baltagul", alături de actorii aceluiaşi teatru. „Am avut parte de o copilărie fericită, cu părinţi extraordinari, multe dintre episoadele copilăriei de care îmi aduc aminte petrecându-le în faţa blocului situat în vecinătatetea Maternităţii din Râmnicu Vâlcea", spune Diana. Cât despre hazul făcut de necaz din timpul copilăriei îşi aminteşte că pe când era cu tatăl ei, Adrian Roman, un cunoscut regizor, la Bucureşti, în parcul Grădina Icoanei, în timp ce părintele sta pe o bancă, fetiţa s-a speriat de un câine şi a sărit în lac. „Eram udă şi plină de mătasea broştei, iar tata a trebuit să meargă cu mine şi să schimbe două troleibuze", povesteşte. Ca orice actor, Diana are şi ea emoţii... constructive. „Când ies din culise şi ajung pe scenă mă simt ca în cameră, la mine acasă", se destăinuie. În timp ce Diana încă se mai pregătea de examenul de Bacalaureat, în 2010, a început regizarea primul său spectacol de teatru de păpuşi „Hansel şi Gretel". „Am avut foarte mari emoţii, dar am reuşit să fac un spectacol gustat atât de copiii cât şi de părinţi. A fost un spectacol interactiv, cu care anul trecut am luat premiul de debut la Festivalul de Teatru de Animaţie Guliver, de la Galaţi. Acum regizez un al doilea spectacol, «Albă ca zăpada şi cei şapte pitici», al fraţilor Grimm, premiera urmând să aibă loc, probabil, în luna octombrie", spune Diana, care face „slalom" la examene, ca să participe la pregătirile spectacolului. La examenul de admintere de la UNATC, vâlceanca a intrat prima. A fost un examen greu, cu şase cadidaţi pe loc.

Întrebări şi răspunsuri

Cu tatăl tău eşti mereu pe acelaşi lungime de undă?
D.R. Nici vorbă, cu tata îmi permit să mă contrazic şi nu suntem mereu pe aceeaşi lungime de undă. Pe alţii nu mi-aş permite să îi cert. Dar ţin foarte mult la el, e om de teatru, şi am avut ce învăţa.

Ce ţi-ai dori să faci ca actor?
D.R. Teatrul rămâne pasiunea mea şi sper ca într-o zi, cineva „de sus" mă va remarca. Vreau să joc cât mai multe roluri, cât mai flexibile, am o mare uşurinţă de adaptare. Cât despre actorii mei preferaţi, Mariana Mihuţ şi Dem Rădulescu sunt mereu alături de sufletul meu.

Ce-i place
Îi face o mare plăcere să călătorească. Citeşte foarte multă literatură dar şi cărţi despre teatru. Iubeşte foarte mult animalele, în special câinii şi îi place Bucureştiul după ploaie.

Nu-i place
Nu agreează oamenii care sunt drăguţi, amabili, fără să le oferi un serviciu, în spatele acestora ascunzându-se, de regulă, persoane care urmăresc un scop anume. Este supărată de soarta tinerilor actori, de perspectivele pe care le au în România de azi.