Bogdan Runceanu pregăteşte sute de elevi să devină dansatori de elită
0
El pregăteşte şi elitele dansului sportiv. A câştigat zeci de premii naţionale şi este un profesor exigent care face dintr-o familie de dansatori consacraţi.
Profil
NĂSCUT: 12 aprilie 1986 la Râmnicu Vâlcea
STUDII: Academia Naţională de Educaţie Fizică şi Sport Bucureşti
STAREA CIVILĂ: Necăsătorit
Ce-i place
Se relaxează la bazinele de înot sau stând pe malul apei şi pescuind. O partidă de fotbal cu prietenii este întotdeauna binevenită sau un meci vizionat pe micul ecran.
Nu-i place
Detestă egoismul oamenilor, felul prefăcut de a fi al unora dintre semeni, nu suportă să fie minţit şi nici nu-i place să aştepte. Ciorba este felul de mâncare pentru care nu se dă în vânt.
Încă pe când era de-o şchioapă, Bogdan a făcut sport, mama lui, Mihaela Runceanu, fiind şi ea tot o sportivă cu un bogat palmares, ajungând să obţină titlul de campioană naţională la gimnastică ritmică. Aşa că mama şi-a purtat fii, de mici, la competiţiile sportive şi i-a familiarizat cu lumea sportului. „De când aveam şapte ani şi până anul trecut am evoluat în sălile de dans sportiv, ca dansator, ajungând la ultima clasă valorică „S" din acest sport. Am obţinut zeci de premii la concursurile naţionale, dar niciodată nu le-am contabilizat". În clasele V-VIII, Bogdan a urmat Liceul de Artă şi a croşetat cu sculptura şi desenul. Făcea statuete din lut sau stătea nopţii în şir pictând în creion tot ceea ce devenea rodul propriei imaginaţii. Partenerele de dans pe care le-a schimbat au fost foarte numeroase, iar motivaţia „profului" este una la obiect. „Nu eram niciodată pe aceeaşi lungime de undă, aveam viziuni diferite despre lumea dansului".
Organizatorul unei mari competiţii sportive
În urmă cu cinci ani, Bogdan a devenit el însuşi profesor de dans sportiv antrenând copii atât pentru marea performaţă dar şi copii care fac acest sport doar ca o relaxare. „La grupe sunt mai exigent cu copii, pentru că nu de fiecare dată aceştia reuşesc să se concentreze. În cazul celor care fac performanţă, deja lucrurile se relaxează, pentru că fiecare dansator aspiră să obţină cât mai multe premii şi medalii şi vrea să i se recunoască meritele şi astfel sportivii sunt mult mai conştincioşi. Am cinci-şase perechi care le pregătesc pentru performanţă. Pentru a ajunge la astfel de rezultate, părinţii trebuie să investească foarte mult, atât financiar cât şi ca susţinere morală. Constracostul echipamentelor, drumurilor la competiţii, cazările, contravaloarea antrenamentelor". Despre tinerii care fac dans sportiv, Bogdan afirmă că trebuie să aibă o condiţie fizică foarte bună. „Zilnic se antrenează cel puţin două ore pe zi la sală dar facem şi pregătire fizică, de foarte multe ori alergăm pe deal, pe lângă Colegiul Economic", spune Bogdan. De şapte ani încoace, familia Ruceanu organizează la Râmnicu Vâlcea una dintre cele mai mari competiţii de dans sportiv, „Cupa Vâlcii", manifestare la care participă sute de sportivi din toată ţara. După 1989, în ţară, cluburile de dans sportiv au apărut ca ciupercile după ploaie. „Cred că sunt în jur de 1.000 de cluburi care fac parte din Federaţia Română de Dans Sportiv. Infleunţele dansului sportiv au fost, la începuturi din spaţiul sovietic, clubul de la Codreanca fiind deschizătorul de drum. În ultimii cinci ani, s-a simţit influenţa dansului european, influenţele nemţeşti, italiene".
Întrebări şi răspunsuri
Arbitrajul în dansul sportiv poate fi însoţit de subiectivism?
B.R. Din păcate da. Sunt arbitri care pot puncta foarte bine un anumit stil, de care sunt mai atraşi, dansuri cu influenţă pe care şi ei le-au practicat, sau sunt alţii care preferă o altă manieră de dans, poate mai modernistă.
De ce vin tinerii la dans?
B.R. Dansul spotrtiv în face pe tineri mult mai sociabili, pentru că intră în contact cu foarte multă lume, fiind mereu plecaţi în cantonamente, la concursuri. Pe lângă o sănăptate foarte bună, foarte mulţi sportivi sunt premianţi sau chiar olimpici la şcolile de unde provin.
Se încarcă comentariile...
