Poveste de groază. Fiul care şi-a omorât mama cu pompa de la bicicletă a vorbit după cinci zile de la comiterea crimei

Secţia Psihiatrie unde se afla sub tratament „calugărul Ambrozie”

Absolvent de Relaţii Internaţionale, „călugărul Ambrozie", bolnav psihic, spune că şi-a omorât părinţii în numele Domnului.

Ieri a fost prima zi când Alexandru P. (38 ani), din Şuşani, bărbatul care şi-a omorât mama, Ioana P. (72 ani), pe 7 decembrie, lovind-o cu pompa de la bicletă în cap, a vorbit. De la comiterea crimei el nu scosese niciun cuvinţel, nici în faţa comisiei de expertiză medico-legală, dând dovadă de negativism verbal. Diagnosticat cu schizofrenie paranoidă, Alexandru trăieşte într-o lume a lui crezându-se Divinitatea. Pentru câţiva ani buni el a fost chiar şi călugăr. Sătenii vor să nu se mai întoarcă în sat şi să fie internat într-un ospiciu. Ei sunt revoltaţi pentru că adesea l-au văzut umblând gol pe uliţele localităţii şi pentru că a intrat în altar, unde s-a îmbrăcat în haine preoţeşti şi a vrut să-l ia pe preot la bătaie. El este suspectat că şi-a omorât, anul trecut, şi tatăl.

Cu crucea la gât şi crime făcute în numele Domnului

„Mama s-a jucat la moară şi de asta a murit, de inimă rea. Am bănuieli că va merge în Rai. Cât am stat la călugărie, mi se spunea Ambrozie, părintele lui Dumnezeu. Acum mi-ar plăcea să mi se spună Eli, cea ce înseamnă părinte, în ebraică. Am avut barbă şi părul lung, dar le-am tuns pentru că se murdăriseră. Eu sunt slujitorul îngerului. Spuneţi că poliţiştii zic că eu am omorât-o pe mama? Ei sunt oameni cumsecade dar sunt afoni când este vorba de Dumnezeu. N-am vrut să o omor, dar măcina la moara noastră şi de aceea am lovit-o cu pompa. Eu sunt Domnul! (apoi recită din Eminescu şi continuă să răspundă întrebărilor). Eminescu e desuet, au apărut alţii care au stil. Cum pot susţine poliţiştii că eu am omorât-o? Amprentele de pe pompă e normal să fie ale mele, pompa era a mea, bicicleta a mea. Lui tata i-am dat o palmă şi atât! Vocile m-au îndemnat să fac asta!", spune bărbatul cu o voce joasă, obosit, dar care nu se dezlipea de o cruce mare care-i atârna la gât. În secţia de Pshiatrie unde este internat, „Eli" vede prăjituri pe pat, dar când încearcă să le mănânce, dispar pe nepusă masă.

El urmează să fie din nou reexaminat medical, discernământul său fiind abolit. Prin sat, localnicii spun că Alexandru este un bărbat şcolit, iar el afirmă că a absolvit Relaţii Internaţionale, la Piteşti, spunând nume de profesorii şi obiecte de studiu.