Mădălin Popa, săritorul în lungime cu centură albastră

Mădălin Popa, campion la săritura în lungime

S-a apucat de sport îndemnat de părinţii săi care spuneau că doar aşa îşi va învinge timiditatea. A obţinut medalia de bronz la un concurs naţional de atletism, la săritura în lungime.

NĂSCUT: 15 martie 1996, la Râmnicu Vâlcea
STUDII: Elev în clasa a IX-a la Colegiul Naţional Mircea cel Bătrân din Râmnicu Vâlcea
IDEAL: Să ajungă un sportiv de performanţă şi să pregătească viitori sportivi

Mădălin este unul dintre elevi sportivi de la Colegiul Mircea cel Bătrân în care profesorul de specialitate, Rodica Tomoiagă, îşi pune foarte mari speranţe. Muncitor, perseverant, dar şi cu un caracter puternic, gata să reproşeze dacă ceva nu-i convine, adolescentul a acceptat dialogul cu o singură condiţie. „Stăm de vorbă doar după ce termin antrenamentul. Ca să iau o scurtă pauză şi apoi să continui pregătirile nu mi se pare foarte corect", mi-a spus Mădălin. La sfârşitul pregătirilor, sportivul , aflat la început de carieră, ne-a dezvăluit câteva detalii din culisele atletismului. „Nici mama, nici tata nu au dus o viaţă sportivă. M-au încurajat încă de mic să fac sport pentru a-mi învinge timiditatea. Eram o fire retrasă, care vorbea puţin, eram timorat şi aveam nevoie de un astfel de imbold. Sportul m-a schimbat, mi-a dat o altă imagine despre viaţă, m-a făcut să cred că pot să fiu un luptător, ba chiar un învingător", povesteşte cu convingere.

Bronz la săritura în lungime

După ce a absolvit clasa a V-a la Şcoala din Ocnele Mari, Mădălin s-a transferat la colegiul vâlcean, locul unde de-a lungul anilor s-au conturat profilurile sportive ale unor mari nume din sportul românesc. „În clasa a V-a am avut de ales între volei şi atletism. Am ales atletismul, chiar acum restul materiilor de studiu le facem împreună, pregătirea sportivă o facem separat, fiecare în funcţie de opţiunea lui", ne spune atletul. Primele competiţii sportive la care a participat au fost fazele judeţene ale unor concursuri sportive, unde a avut ocazia să se „aclimatizeze" cu viaţa sportivă. În clasa a VI-a a luat prima medalie de bronz la alergări, la proba de 600 metri, iar convingerea că poate mai mult a avut-o mereu. Cel mai bun rezultat l-a obţinut în vara acestui an, la Campionatul Naţional de Juniori III, de la Bucureşti, la săritura în lungime, unde s-a concurat alături de cei mai buni sportivi din ţară. „Am sărit 5,74 metri, deşi recordul meu personal era de 6,02 metri, dar a fost un rezultat bun. M-am urcat pe podium şi a fost un moment extreme de bucuros pentru mine. M-a sunat mama să-I zic ce am făcut şi am tăcut mâlc. Doar când am ajuns acasă cu medalia în buzunar i-am spus de rezultatul meu şi întreaga familie ne-am bucurat", spune Mădălin.

Tot din clasa a V-a, adolescentul avea să urmeze în paralel cu atletismul un alt sport, karatele. În fiecare după amiază din zilele de marţi şi joi merge la pregătire şi la acest sport. „Nu este deloc uşor, mai ales că sunt un sportiv navetist. Sunt zile când fac şi câte patru drumuri dus-întors pe ruta Ocnele Mari-Râmnicu Vâlcea. La karate am obţinut centura albastră, iar până la sfârşitul acestui an am toate şansele să intru în posesia celei maro", completează Mădălin.

Ce-i place
Se relaxează ieşind în oraş cu prietenii, cu care schimbă păreri din viaţa de zi cu zi. Ascultă muzică şi în puţinul timp liber care îi mai rămâne nu ezită să stea în faţa calculatorului şi să discute tot cu prietenii.
Nu-i place
Faptul că făcutul temelor îi ia foarte mult timp, că programa şcolară este extreme de încărcată îl deranjează. Nu agreează colegii care vorbesc mult şi fără rost şi care devin sâcâitori. Nu-i place să fie minţit.

Întrebări şi răspunsuri
Cum se împacă viaţa sportivă, cu multe antrenamente, şi şcoala?
M.P. Eu zic că foarte bine. În clasele V-VIII am obţinut media general 9,12. Antrenamentele sunt zilnice şi deloc uşoare. La atletism predomină antrenamentele de specialitate, iar la karate, cele de mobilitate. Sportul te motivează şi îţi dă siguranţă în felul tău de a fi.
Unde este locul unde îţi place cel mai mult să te antrenezi în afara antrenamentelor oficiale?
M.P. Într-un sat din localitatea Buneşti, la Teiuş, locuiesc bunicii mei. Acolo, pe acele dealuri molcome, într-un ţinut de o frumuseţe şi un farmec aparte, este un „colţ de rai" unde parcă şi oboseala dispare după fiecare alergare.