FOTO Tur virtual al unor clădiri celebre. Secretul Villei Savoye, fost fânar în timpul ocupaţiei germane

0
Publicat:
Ultima actualizare:

Villa Savoye, creaţie a arhitectului Le Corbusier, construită în 1929, în Poissy, Franţa, face parte din 2016 din patrimoniul mondial UNESCO.

GALERIE FOTO

Proiectată în perioada interbelică, la marginea Parisului, Vila Savoye reprezintă unul din cele mai cunoscute „manifeste” ale arhitecturii moderniste, renumit exemplu al stilului internaţional, unul dintre cele mai uşor de recunoscut. Reprezintă una dintre cele mai importante clădiri ale secolului XX, fiind ultima clădire din Seria „Vile albe” ale arhitectului elveţian Le Corbusier.

Se remarcă prin cele cinci puncte arhitecturale emblematice – Five Points - ale creatorului său: „pilotis” - structura pe piloni, permiţând astfel extinderea grădinii în spaţiul de sub casă; „toit terrasse” - acoperişul circulabil, care servea drept grădină şi terasă; „plan libre” - planul liber, lipsit de pereţi portanţi, existenţa acestora fiind numai unde era absolut necesar din punct de vedere estetic; „façade libre” - faţada cu design liber şi „fenêtre en longueur” - fereastre lungi orizonate pentru iluminare şi ventilaţie.

Cu ajutorul Google Street View, graţie îmbunătăţirilor tehnologice, Colecţia „Street View” vă oferă posibilitatea de a face un tur virtual prin cele mai emblematice clădiri ale lumii precum, Villa Savoye. Nu trebuie decât să apăsaţi pe săgeţi sau să vă bucuraţi de acest tur direct în aplicaţia Google Maps.

Proiectată de arhitectul elveţian Le Corbusier şi vărul său, Pierre Jeanneret, Vila Savoye a fost construită între 1928 şi 1931 din beton armat şi face acum parte din patrimoniul mondial UNESCO, fiind proprietate a Guvernului francez din 1958.

Construită iniţial ca refugiu la ţară pentru familia Savoye, a cunoscut mai multe renovări de-a lungul timpului şi a supravieţuit mai multor propuneri de demolare, devenind monument istoric din 1965, pe când creatorul său încă trăia.

Deşi construcţia întregii case a fost finalizată într-un an, nu a fost locuibilă până în 1931. Proprietarii au stat în ea doar până în 1940, când au plecat, în timpul celui de-al Doilea Război Mondial. Reprezintă, însă, probabil, cea mai cunoscută clădire a lui Le Corbusier din anii 1930.

„Precizia arhitecturii”, la cea mai cunoscută clădire a lui Le Corbusier

Dar, ca toate vilele proiectate de Le Corbusier şi aceasta demonstrează ceea ce arhitectul numea „precizia” arhitecturii: fiecare caracteristică a proiectului trebuia justificată din punct de vedere al designului şi al termenilor urbani.  

Prin urmare, proiectul a ţinut cont de peisaj şi orientarea soarelui. La parter au fost concepute un hol de intrare, rampa, scările, garajul, şi camerele şoferului şi servitoarei. Etajul unu conţinea dormitorul matrimonial, un dormitor pentru copil, un altul pentru oaspeţi, o bucătărie, un salon şi terasele exterioare. Salonul a fost orientat spre sud-est, în timp ce terasa dădea spre est. Dormitorul fiului era orientat spre nord-vest, iar bucătăria şi terasa de serviciu spre sud-vest. La etajul doi există o serie de spaţii care formează un solar. 

Planul clădirii respectă principiile „Secţiunii de Aur”: pătratul împărţit în şaisprezece părţi egale, extins în acest caz pe două părţi pentru a încorpora faţetele, împărţit în continuare pentru a fixa poziţia rampei şi intrarea.

Un imobil emblematic transformat în fânar, în cel de-Al Doilea Război Mondial

Proiectul a întâmpinat o serie de probleme, de la lipsa finanţelor proprietarilor, până la unele care au ţinut de proiectare în sine, dar şi de materialele folosite în construcţie. Spre exemplu, în fiecare toamnă, existau scurgeri de la apa de ploaie de pe acoperiş. Excluderea canalelor şi pragurilor care ar fi perturbat estetica, au expus construcţia la pete şi eroziune în urma infiltraţilor. De asemenea, din cauza materialului folosit, care nu fusese proiectat pentru durabilitate structurală, clădirea s-a fisurat în mai multe locuri. 

A fost ocupată de două ori în timpul celui de-Al Doilea Război Mondial: mai întâi de germani – care au transformat-o în fânar şi apoi de americani. 

Ambele ocupaţii i-au cauzat grave avarii. Familia Savoye s-a întors după război, dar cum nu-şi mai permite traiul de dinainte de conflagraţie, a abandonat din nou casa. 

Expropriată a fost transformată mai întâi în centru public de tineret, apoi s-a dorit înlocuirea ei cu un complex de şcoli. 

Salvată de la demolare

Le Corbusier însuşi a salvat casa de la demolare. O primă încercare de restaurare a fost începută în 1963 de arhitectul Jean Debuisson, în ciuda opoziţiei lui Le Corbusier. În 1965 a devenit prima clădire modernistă a Franţei desemnată monument istoric, în timp ce arhitectul său încă trăia. 

În 1985, a fost inclusă într-un amplu proces de restaurare finanţat de stat, condus de arhitectul Jean-Louis Véret şi finalizat în 1997.

Raportul de Aur în arhitectură şi design

Aminteam că la baza construcţiei acestui monument istoric, inclus în patrimoniul mondial UNESCO, stă principiul Secţiunii de Aur / Raportului de Aur, pe baza căreia / căruia mulţi artişti şi arhitecţi şi-au proporţionat, de-a lungul istoriei, operele.

Aflându-se în legătură strânsă cu secvenţa Fibonacci, secţiunea de aur o întâlnim mai întâi în matematică, dar a fost popularizată şi în celebrul roman al lui Dan Brown „Codul Da Vinci”.

Raportul de Aur sau proporţia divină de 1,618, reprezintă relaţia perfect simetrică dintre două proporţii. Poate fi ilustrat drept dreptunghiul de aur, care se referă la un dreptunghi mare care include un pătrat ale cărui laturi sunt egale cu lungimea celei mai mici laturi a dreptunghiului şi un dreptunghi mai mic. Procesul se poate repeta la infint. Se crede că era folosit şi în urmă cu patru milenii în artă, design, muzică, matematică. Aşa se explică faptul că o regăsim în arhitectura greacă antică, precum Partenonul, la piramidele egiptene, în lucrările lui Leonardo Da Vinci precum „Cina de Taină” sau „Monalisa”, în picturile Capelei Sixtină a lui Michelangelo, în picturile lui Van Gogh etc.

Principiul secţiunii de aur reprezintă cea mai înaltă manifestare a perfecţiunii structurale şi funcţionale a întregului şi a părţilor sale în artă, ştiinţă, tehnologie şi natură.

Râmnicu Vâlcea



Partenerii noștri

Ultimele știri
Cele mai citite