Râmnicu Vâlcea: PORTRET: Virginia Odangiu stă de trei decenii la căpătâiul bolnavilor
0
A reuşit să viziteze şapte ţări, a cunoscut culturi diferite şi oameni deosebiţi, dar de fiecare dată s-a întors pe meleagurile natale pentru a-i ajuta pe cei suferinzi.
A lucrat ca asistentă medicală pentru mai bine de trei decenii la secţia Endocrinologie de la Spitalul Judeţean Nr. 2 din Râmnicu Vâlcea şi a rămas apropiată de oameni şi de suferinţa acestora.„Încă de mică mi-am dorit să fiu aproape de oamenii sărmani şi să le pot alina durerea, de aceea am decis să urmez cursurile unei şcoli de asistente. Munca într-un spital nu este tocmai uşoară, cu oamenii bolnavi trebuie să ştii cum să te porţi”, povesteşte Virginia Odangiu. Pentru a uita de suferinţa pe care o vedea zi de zi în spital, doamna Gina, aşa cum o numesc persoanele apropiate, şi-a găsit refugiul în călătorii. „Mi-a plăcut foarte mult să plec, să colind lumea, să descopăr alte ţări, alte culturi, alte civilizaţii. De-a lungul timpului, am reuşit să merg în excursii în Rusia, Germania, Polonia, Cehoslovacia, Ungaria, Spania şi Canada”, povesteşte doamna Gina.
Polonia a impresionat-o până la lacrimi
De fiecare dată când se întorcea acasă, avea bateriile încărcate pentru a putea continua munca la spital. „Polonia a fost ţara pe care mi-aş dori să o revăd. Am fost acolo într-o excursie în anul 1985 şi am fost impresionată până la lacrimi de peisajele din acesată ţară dar şi de sufletele calde ale polonezilor. Am vizitat atunci castelul Babel şi salina de la Cracovia”, completează Virginia Odangiu. Paşii au purtat-o pe asistenta medicală peste mări şi ţări, de dorul fiicei sale, medic stomatolog, stabilită de câţiva ani în Canada. „M-am întors de la fiica mea, din Canada, de câteva zile. Este pentru a doua oară când merg în această ţară imensă, de o frumuseţe sălbatică, plină de păduri, lacuri şi râuri. În Canada totul este relativ nou şi măreţ, de la clădirile construite în formă de zgârie – nori şi până la complexurile de case în care locuiesc tinerele familii”, povesteşte Gina Odangiu. Aceasta este încântată de bunul simţ al canadienilor, de educaţia acestora şi de modul lor sănătos de viaţă. „Acolo nu se mănâncă foarte multă carne, iar cea de porc este eliminată complet din meniu. Se consumă în schimb foarte mult peşte şi carne slabă de pui sau de vită. De asemenea, mânâncă foarte multe verdeţuri, spanac şi tot felul de salate şi pateuri din năut şi linte”, spune doamna Gina. Cu toate acestea, dorul pentru singura sa fiică este greu de alinat, iar timpul pe care îl petrec împerună nu este suficient. „Comunicăm foarte mult pe internet. Ştiu însă că este bine, fericită şi munceşte foarte mult pentru un alt fel de viitor, pe care nu ar fi putut să îl aibă în România. De multe ori, însă i se face dor de meleagurile natale şi mai ales de munţi, însă reuşeşte să treacă peste aceste momente melancolice”, mai spunne Gina Odangiu.
Întrebări şi răspunsuri
Ce v-a impresionat cel mai mult la canadieni?
Canadienii au un respect deosebit pentru vegetaţie şi pentru protecţia animalelor. Acolo, dacă o pisică sau un câine păţeşte ceva, primeşte îngrijiri medicale la fel ca o persoană. Se fac eforturi considerabile pentru salvarea vieţii animalelor, pe când la noi în ţară este jalnic ce se întâmplă.
Mai păstraţi legătura cu bolnavii pe care i-aţi îngrijit de-a lungul anilor?
Da, bineînţeles. Chiar dacă acum sunt pensionară, tot mai ajut oamenii bătrâni de la ţară, care nu au posibilitatea să se descurce singuri. Tocmai am vorbit cu o bătrânică pe care am ajutat-o în primăvară să se opereze de cancer, la un spital din Craiova.
Se încarcă comentariile...
