Râmnicu Vâlcea: PORTRET: Roxana Radu, mama copiilor abandonaţi
0
Este răspunzătoare de vieţile a mii de copii abandonaţi . A învăţat să fie nu doar doctor pentru bolnavi, dar şi medic pentru sufletele aflate în derivă.
Dr. Roxana Radu şi-a dorit să devină psihiatru, pentru că de fiecare dată i-a plăcut să analizeze reacţiile oamenilor, să le asculte păsurile şi să le întindă o mână de ajutor atunci când au avut nevoie. Opt ani de zile a fost medic de ţară, în localităţile Păuşeşti-Otăsău şi Drăgoeşti şi acolo a vindecat nu doar bolile oamenilor, dar le-a analizat suferinţe sufleteşti, a fost psiholog dar şi confident al sătenilor. „Şi azi, după ani de zile de când am plecat din acele localităţi mai vin oameni, din foştii pacienţi să-i tratez, să-mi ceară sfatul. Am rămas medicul lor de familie. Medicina se face în teren, iar munca alături de oameni e frumoasă şi are valenţe nebănuite. Trebuie să ştii să comunici cu ei, să te faci înţeles şi să-i înţelegi".
„Nimeni nu vine la medic de plăcere"
Roxana spune că medicina se împleteşte cu socialul, că trebuie să lucrezi şi cu inima şi cu sufletul, iar condiţia obligatorie este să iubeşti omul. „Nimeni nu vine la medic de plăcere", este de părere medicul care este „mama adoptivă" a mii de copii. Ca director adjunct la Direcţia Generală de Asistenţă Socială şi Protecţia Copilului are sub observaţie câteva mii de copii, fie că sunt din centrele de plasament, în plasament familial sau sunt copii cu dizabilităţi. „Pe aceşti copii îmi doresc să-i văd realizaţi în viaţă. Mă bucur când termină o formă de învăţământ superior sau unii dintre ei ajung să fie colegii noştri de serviciu." Despre situaţia din casele de copii de dinainte de 1989 spune că era asemănătoare cu cea din lagărele de concentrare, copiii fiind atunci nespălaţi, raşi în cap. Acum au tot ce le trebuie, sunt super eleganţi, îngrijiţi doar să înveţe şi să fie cuminţi!
10 ani de voluntariat în ajutorul oamenilor
Dragostea faţă de oameni a făcut-o pe dr. Roxana Radu să facă 10 ani voluntariat la o asociaţie internaţională de binefacere. „În această altfel de şcoală a vieţii am făcut nu doar medicină, ci am făcut trecerea profesiei de medic către ceea ce înseamnă socialul". Roxana Radu este o femeie frumoasă şi puternică, care trăieşte bucuriile şi tristeţile cu mare intensitate. „Când fiica a devenit stundentă tot la medicină, la Braşov, am fost extrem de bucuroasă, iar la extremă am trăit durerea pricinuită de pierderea tatălui şi a altor membrii ai familiei. Sunt o femeie singură care se luptă cu viaţa", ne spune. Roxana Radu are grijă de mama ei care este în vârstă şi bolnavă. O întreb ce-ar face dacă ar lua viaţa de la capăt, iar răspunsul vine fără nicio ezitare: „M-aş face tot doctor. Nu-i deloc puţin să te salute omul pe stradă, din respect, să-ţi dea bineţe copiii de care tu ai grijă, trăind odată cu ei micile bucurii ale vieţii dar şi tristeţile lor", spune medicul.
Ce-mi place
Admir întotdeauna oamenii deschişi, care sunt naturali. Agreez persoanele nonconformiste, extrovertite, foarte comunicative. Aş dori să călătoresc foarte mult şi iubesc animale.
Nu-mi place
De fiecare dată am avut un ac împotriva mincinoşilor, a celor care dau dovadă de laşitate, a celor care sub masca bunătăţii sunt necinstiţi şi vicleni.
Întrebări şi răspunsuri
Le daţi circumstanţe mamelor care-şi părăsesc copiii?
R.R. Nu voi putea să înţeleg niciodată aceste femei. Legătura dintre copil şi mamă, natural, fiziologic, se realizează încă din viaţa intrauterină. Îndepărtarea copilului ţine de patologie. Am toată admiraţia pentru familiile de oameni simpli care-şi îngrijesc vlăstarele.
Cum reacţionează societatea la copiii abandonaţi?
R.R. Eu aş spune că toţi ar trebui să ne simţim răspunzători de educaţia dată unui copil abandonat. Inerţia societăţii civile este foarte mare. „Nu este copilul meu, nu mă interesează", sunt vocile care se aud cel mai adesea din mulţime.
Se încarcă comentariile...
