Râmnicu Vâlcea: Premianta care scoate artă din piatră seacă

S-a impus la concursuri şi olimpiade de matematică, română şi limba engleză, dar este şi o pictoriţă talentată, fiind apreciată pentru creaţiile sale inedite.

NĂSCUTĂ. 17 decembrie 1997, la Râmnicu Vâlcea
STUDII. Elevă în clasa a VI-a D, Şcoala Take Ionescu din Râmnicu Vâlcea

Ce-i place
Admiră oamenii care degajă o energie pozitivă. Se relexează mergând pe bicicletă sau desenând, grafică sau pictură. A făcut înot, tenis de masă, baschet.
Nu-i place
Nu agreează oamenii în care nu poţi avea încredere, care îşi pierd repede cumpătul, cei care te judecă după aparenţe catalogându-te pe nedrept.

Roxana îşi aminteşte cum încă de mică a fost un copil în care părinţi au investit foarte mult. A fost atrasă ca un magnet de jocurile logice, de puzzle. „Înainte de a merge la şcoală ştiam să scriu şi să citesc şi făceam adunări şi scăderi. Bunica îmi spunea poveşti, iar mama, când mi-a citit prima oară Luceafărul... am adormit", spune cu noşalanţă Roxana. Din clasa I-a, Roxana a devenit elevă la Şcoala Take Ionescu, iar un profesor foarte bun de matematică, Paul Dumitrescu, a ajutat-o să iubescă lumea cifrelor. „În clasa a a II-a am participat la Concursul Canguraşul şi cred că am făcut foarte bine, nici până azi nu am primit rezultatul".

Premiu special la „Plus-minus"

În clasa a V-a, pregătită de profesorul Gheorghe Smărăndoiu, Roxana s-a calificat la Olimpiada Naţională de Matematică, care a avut loc la Călăraşi, iar după confruntarea finală s-a întors cu un binemeritat premiu trei. Dar dincolo de ştiinţele exacte, Roxana s-a simţit atrasă şi de tărâmul foarte vast al literaturii. „În clasa a V-a am luat premiul trei la un concurs interjudeţean de limba şi literatura română, iar în clasa a VI, pentru prima oară am participat la un concurs naţional interdisciplinar «Plus - Minus» unde se întâlnesc limba română şi matematica şi am obţinut premiul special". Versuri, un pic mai greoaie, mai greu de înţeles, trebuiau translatate într-o formulă literară uşor accesibilă.

Pasiunea pentru infomatică

Dar pasiunea pentru literatură au făcut-o pe Roxana să îşi încerce puterea creatoare şi într-un alt domeniu. Cel al limbilor străine. Aşa se face că în luna martie, a.c. a participat la primul concurs de limbă engreză organizat la Şcoala cu Ceas şi a obţinut locul II, într-o competiţie la care au participat sute de elevi din toată ţara. „Vreau să-mi dovedesc mie că pot mai mult. Nu neapărat premiile, diplomele, medaliile sunt cele care mă încântă. La sfârşitul acestui an şcolar să asimilez materia de clasa a VI-a pentru participanţii la olimpiade, care este mult mai vastă decât cea predată la orele de curs" Pentru că Roxana este într-o permanentă luptă de autodepăşire, fiind şi colega de bancă a unui elev informatician de nota 10, Valentin Drăgan, câştigătorul „aurului" la Olimpiada Naţională de Informatică, în urmă cu cinci luni s-a pus serios de învăţat limbajul programărilor., explică ea. Roxana este înzestrată şi cu un remarcabil talent artistic, pe care şi-l dovedeşte într-un mod cât se poate de inedit: pictează pe sticlă sau pe pietre, din mâinile sale ieşind mici opere de artă. Pentru lucrările sale, i-a fost decernat premiul I în 2010, în tabăra de creaţie organizată la Poiana Pinului. În plus, scrie versuri şi chiar a aşternut pe hârtie o satiră despre un caz îndelung mediatizat - dispariţia Elodiei. „Cred că ar fi interesant să deschid un atelier de tatuaje", conchide Roxana spre „surpinderea" profului de mate, Ştefan Smărăndoiu, care spune că matematica este viitorul pe care ea va merge cu siguranţă. În clasa a V-a si a VI-a, Roxana are numai medii de 10.

Ce ai vrea să urmezi pe viitor?
R.R. Am destul timp să mă gândeac, oricum va fi ceva legat de matematică sau informatică. Probabil că viitorul va fi într-o ţară europeană, gen Germania, Anglia, Franţa pentru că nu vreau să trec peste ocean şi să fiu prea departe de ai mei.

Ce crezi tu despre generaţia ta?
R.R. Sunt copiii care au foarte multe de spus, foarte iteligenţi care au mesaje foarte clare de transmis. Trebuie să îşi ia inima în dinţi şi să aibă curajul să spună ceea ce gândesc.