Râmnicu Vâlcea: Părintele Galaction Zelig alină suferinţele şi prin corespondenţă

El trimite mii de scrisori oamenilor din toată ţara prin care îi îndeamnă la rugăciune şi smerenie.

Galaction Zelig a cunoscut toate gradele vieţii monahale. A fost frate, rasofor, călugăr, apoi preot. În vârf de deal, departe de iureşul cotidian al vieţii, într-un loc greu accesibil, Galaction Zelig slujeşte la Mănăstirea Lacul Frumos, din satul Pleşa, comuna Vlădeşti-Vâlcea. Îl întreb câte feţe bisericeşti sunt în lăcaşul de cult şi cu un umor caracteristic ne spune: „Lacul Frumos este o mănăstire pentru 100 de călugări, minus 99 de călugări. Sunt singur aici în armonie cu natura şi Dumnezeu". Povestea vieţii lui Galaction Zelig, acum ieromonah (călugăr ridicat la gradul de preot) începe de la vârsta de şase ani, când băiatul de odinioară avea să se retragă pentru tot restul existenţei sale în viaţa monahală, primul popas fiind la Mănăstirea Cozia-Vâlcea. Îşi aminteşte însă cu mare drag de satul natal, Şişeşti, iar de fiecare dată nu ezită să completeze: „Vin din aceleaşi ţinuturi unde s-a născut marele momorandist Vasile Lucaciu, făuritorul României Mari, paroh la bisericuţa din lemn din Siseşti".

Mănăstirea, chemarea sufletului

La 23 de ani, Zelig Galaction a intrat ca novice la Mănăstirea Frasinei, din judeţul Vâlcea. „În regimul comunist se intra greu în mănăstire, aşa că a trebuit să obţin un certificat medical , mincinos, că aveam ceva probleme şi de aceea am recus la această soluţie. Dar eu am venit că aşa a fost chemarea sufletului". Reîntors pe plaiurile maramureşene, la Mănăstirea Rohia, părintele Galaction avea să-l cunoască pe Nicolae Steinhart. „De la el am învăţat ce înseamnă, bunătatea, iertarea, sacrificiu. De la Rohia, unde am intrat în monahism, m-am întos iarăşi pe plaiurile vâlcene, la Mănăstirea Pătrunsa, vreme de şase ani, iar alţi 23 de ani i-am stat la Schitul Pahomie, unde am fost ieromonah".

Ajutat de Becali să ridice trapeza

Din cauza sănătăţii şubrede, părintele ieromonah Galaction Zelig s-a retras, în 1994, la Mănăstirea Lacul Frumos, despre care povesteşte. „Pe la 1947 localnicii din satul Pleaşa au adunat materiale să construiască o biserică. Regimul comunist a confiscat respsectivele materiale şi a construit o şcolă în satul Pleaşa. Cu timpul şcoala a fost închisă, dar biserica a rămas stâlpul de temelie al oamenilor din aceste locuri",„Pentru a ridica trapeza mică şi trapeza mare ne-a ajutat şi Gigi Becali, motiv pentru care i-am trecut numele la loc de cinste", povesteşte părintele Zelig. Mănăstirea Lacul Frumos, cu hramul Sf. Arhangheli Mihail şi Gavril, poartă numele după lacul din imediata vecinătate, iar pentru ridicare ei la loc de cinste au contribuit doi bătrâni din sat, Avrinte Traian şi Mihai Clujan dar şi Paisie Vasile Oglu, de la Mănstirea Frăsinei. spune părintele Zelig.

Rugăciune trimisă de părintele Zelig, prin corespondenţă

„Îmi scrie mama; ţi-am făcut mormânt,/că nu se ştie ce şi cum şi când.../Tu chiar dacă de ţii în Bucureşti/Ştiu eu cât de străin şi singur eşti/Are gărduţ-de-fier de ne desparte,/Dar vom fi mai aproape după moarte. E din beton.Să nu fi supărat/ Dar toţi vecinii s-au asigurat./Ţi-am pus compot de vişini şi gutui/Dar dacă vrei să ţi-l trimit să-mi spui./ A venit toamna. Vremea e ploioasă/ Şi poate n-o să poţi veni acasă./ Să nu te culci târziu. Ştiu eu cum eşti/ Şi să te îmbraci mai gros să nu răceşti/ Noroc şi sănatate dragul meu./ Mormântul din beton l-am plătit/ Eu...".

Întrebări şi răspunsuri

Cum comunicaţi cu lumea, aici la Lacul Frumos drumurile fiind desfundate şi greu de ajuns?

Z.G. Trimit mii de scrisori oamenilor care au nevoie de ajutor, sunt un fel de rugăciuni scurte şi folositoare. Îi încurajez ca în fiecare an să aibă sănătate şi oamenii să aibă darul răbdarii. Răbdarea este un pom cu frunze amare dar foarte dulci.

Regretaţi ceva părinte Zelig?

Z.G. Regret timpul petrecut departe de cei dragi! Anii trec aşa de repede, precum zice poetul: „De când lumea şi pământul, anii se duc ca şi gândul". Când mă chemă Dumnezeu, mă voi duce unde mă va chema.

Profil

NĂSCUT: 21 septembrie 1944, la Şişeşti-Maramureş
STUDII: Liceul Teoretic din Baia Mare. Ridicat la gradul de frate de mănăstire, rasofor, călugăr şi apoi ieromonah
Ce-i place
Se simte bine când poate să le ofere oamenilor balsam şi încredere pentru curăţirea sufletului, prin rugăciune şi smerenie. Iubeşte armonia şi paces sufletească, oferindu-le oamenilor din prea plinul iubirii sale.
Nu-i place
Îi este foarte greu să spună cu nu acceptă pe cineva, că nu-i place ceva anume. Nu a certat niciodată pe nimeni, iar chemarea spre Dumnezeu este una în armonie cu tot şi toate.