Râmnicu Vâlcea: Dumitru Ghiţă, profesorul care compune epigrame

A predat chimia timp de 36 de ani la unul dintre cele mai bune colegii din oraş, iar în timpul liber a scris sute de versuri satirice. 

Profil
NĂSCUT. 13 iunie 1928, comuna Icoana, judeţul Olt.
STUDII. Facultatea de chimie, universitatea Bucureşti.
FAMILIE. Căsătorit, are 3 copii.

Pe profesorul Dumitru Ghiţă l-am cunoscut la o întâlnire organizată la Casa de Ajutor Reciproc a Pensionarilor. Deschis şi politicos, profesorul povesteşte despre persoanele care i-au influenţat de-a lungul timpului viaţa şi cariera. „Întotdeauna am gândit că un elev este realizarea profesorului său. Aşa s-a întâmplat cu mine. Eu am decis să urmez cariera de dascăl fiind îndrumat de profesorul meu de la clasă, domnul Mihăilescu", rememorează bărbatul. Deşi a provenit dintr-o familie modestă, nu a ascuns niciodată acest lucru. „Părinţii mei erau ţărani, neştiutori de carte. Eram şase fraţi şi am fost îndrumaţi foarte riguros pentru ca fiecare să reuşească să îşi găsească propriul drum în viaţă", povesteşte profesorul Ghiţă.

„Elevii mei, colegii mei"

Deşi adesea se spune că războaiele au adus în general numai neajunsuri şi durere, pentru profesorul Dumitru Ghiţă, Cel de-al doilea război mondial a însemnat o nouă eră. „Pentru mine, războiul a fost o posibilitate de a mă realiza. Eu eram un autodidact, dar după război au fost înfiinţate şcoli şi universităţi şi astfel am avut şansa să urmez cariera la care visasem dintotdeauna", afirmă Dumitru Ghiţă. Dascălul spune că a fost întotdeauna apropiat de elvii săi, mulţi dintre ei ajungând apoi medici, ingineri sau chimişti. „Elevii mei au fost colegii mei. Am discutat cu ei ca de la egaal la egal. Mi-am făcut doar mesiaria şi am fost respectat", mai spune profesorul Ghiţă. O altă pasiune a sa a fost literatura, iar de-a lungul anilor a scris sute de epigrame. „Deşi mi-a plăcut foarte mult să compun epigrame, nu am publicat niciodată nici măcar una. Dar, o să le las moştenire copiilor, după ce eu nu voi mai fi", completează profesorul.

Întrebări şi răspunsuri
Cum erau elevii de altă dată?

„Erau nişte generaţii foarte bune. Copiii erau foarte responsabili şi încercau să nu dezamăgească. Elevii de atunci erau parcă mai serioşi şi tot ceea ce făceau, făceau din plăcere, nu aşteptau să primească nimic în schimb, atunci când obţineau un rezultat bun".

Ce admiraţi în viaţa de zi cu zi?
„Îmi plac foarte mult oamenii... în special, oamenii care sunt cinstiţi şi care fac mereu câte ceva. De asemenea, iubesc sportul şi întotdeauna sunt la curent cu evenimentele sportive care au loc. Sunt o persoană care citeşte mult şi sunt mereu la curent cu ce se întâmplă în jurul meu".