Râmnicu Vâlcea: Mihaela Teodorescu s-a maturizat jucând handbal

  Prin handbal a văzut toată Europa şi consideră că acest sport a învăţat-o cum să se comporte în societate. Îşi doreşte să-şi reprezinte ţara la competiţiile internaţionale.

profil

NĂSCUTĂ: 3 mai 1988, Râmnicu Vâlcea.
STUDII: Studentă la Facultatea de Educaţie Fizică şi Sport, Craiova.
IDEALURI: să joace pentru echipa naţională feminină de handbal a României.

  Mihaela a început să practice handbal încă din clasele generale, dar recunoaşte că şi-ar fi dorit să încerce şi gimnastica. Cel mai aproape loc unde ar fi putut să facă acest sport era la Deva, aşa că s-a înclinat spre sportul cu mingea. „Îmi plăcea gimastica din ce vedeam la televizor. Fetele din ţara noastră aveau rezultate, îmi doream să fiu ca ele. Nu puteam pleca însă la Deva de la vârsta de şapte ani, aşa că am ales handbalul", spune tânăra sportivă. A continuat cu acestă disciplină, iar de la 17 ani, Mihaela a fost contactată de echipa Oltchimului, dar şi la loturile naţionale de juniori şi tineret. Cu care a participat în 2006 la Campionatul Mondial de Tineret de la Shellbourne din Canada, unde le-a avut colege pe Cristina Neagu şi pe Patricia Vizitiu(ambele de la Oltchim), obţinând acolo medalia de bronz.

"Handbalul te maturizează"

  Datorită unei accidentări la genunchi, handbalista a stat pe marginea terenului aproape un an de zile, fiind şi singura pauză care a avut-o faţă de handbal. După ce şi-a revenit, a câştigat cu echipa de junioare a echipei Oltchim medalie de aur la Campionatul Naţional de junioare. „Acest sport m-a maturizat foarte repede şi am avut parte şi de mulţumiri financiare încă din timpul şcolii. Handbalul te învaţă să lucrezi în echipă şi să fi disciplinat", este de părere Mihaela, care a jucat timp de doi ani de zile pentru echipa HC Zalău. În vara anului 2009, "Teo" a fost împrumutată la campioana Serbiei, Vrnjacka Banja. „Nu mă aşteptam să plec, mi-a fost frică la început că nu o să ma înţeleg cu fetele de acolo, dar pe percurs m-am adaptat destul de repede. A fost un colectiv foarte primitor", spune handbalista.

Premiantă la şcoală

Chiar dacă era plecată mai tot timpul în deplasări, Mihaela nu a neglijat şcoala. A luat premiul I în fiecare an la liceului, fiind de părere că nu numai handbalul este o prioritate în viaţa ei. „Uneori dădeam tezele singură, dar nu mă deranja aşa mult, pentru că îmi doream să fiu pe locul I. Chiar dacă aveam un program încărcat, am ţinut pasul şi cu şcoala şi cu hanbalul" spune Mihaela, care îşi propune pe viitor să ajungă o mare sportivă. Handbalista îşi doreşte să joace pentru prima reprezentativă a ţării sale, unde spune că va da tot ce poate pentru a avea rezultate pozitive. „Dacă nu o să mai am parte de accidentări şi voi avea parte de tehnicieni care o să mă înveţe să cresc în valoare, sper să ajung la naţionala mare. Este visul oricărui sportiv să-şi reprezinte ţara", este de părere Mihaela.

Întrebări şi răspunsuri?

Ce alte sporturi îţi mai plac?

M.T.: În afară de handbal, recunosc că mă pasionează voleiul. Este un sport spectaculos, de echipă, unde trebuie să te implici foarte mult ca să ai rezultate. De asemenea, îmi place tenisul de câmp, este un sport elegant.

Cum te protejezi de accidentări?

M.T.: Încerc să am o dietă cât mai echilibrată, prin mai multe susţinătoare de efort dar şi medicamentaţie corespunzătoare. De asemenea, contează foarte mult şi recuperarea după antrenamente şi odihna.

Ce-i place

Ascultă muzică, mai ales cea a lui Michael Jackson, îngheţata şi adoră să călătorească. În timpul liber, preferă să iasă cu prietenii în oraş sau să vizioneze filme de comedie sau romantice.

Ce nu-i place

Nu suportă oamenii falşi şi nici să fie minţită. Consideră că ţara noastră este plină de oameni care vorbesc una în faţa şi spun alta pe la spate. De asemenea, nu suportă insectele.