Râmnicu Vâlcea: Ion Niţă a lăsat oraşul pentru raiul din munţi (FOTO)

Citeşte tomuri întregi de cărţi şi ascultă muzică bună, trăind în inima muntelui în simbioză cu natura, cu animalele şi păsările. Spune că este el însuşi primar, jandarm şi doctor al ţinutului respectiv.

Ion Niţă a fost mereu un trubadur în căutarea aventurii. Născut şi stabilit în Bucureşti şi lucrător în fostul Comerţ Exterior de Stat, în anul 1978 a făcut o excursie, cu maşina, pe Cheile Latoriţei şi de atunci a rămas îndrăgostit de aceste locuri. „Frumuseţile zonei m-au fascinat şi ani de-a rândul veneam câte două-trei zile aici, în concediu. În 1990 am renunţat definitiv la Bucureşti şi am venit în creierul munţilor, unde mi-am construit două cabane turistice. De atunci am devenit singurul locuitor din munte pe o distanţă de 25 km.", ne povesteşte.

Ion Niţă în faţa cabanei Tudor Petrimanu de pe Cheile Latoritei

Noaptea dormea într-un maxi taxi hârbuit

Bucureşteanul stabilit în comuna Malaia cunoaşte toate cărările de munte, toate popasurile, legendele care circulă prin zonă. „Ca orice început a fost extrem de greu. Am cumpărat o bucată de pământ, 20 m.c. de buşteni şi m-am apucat de construcţii. Noaptea dormeam într-un fel de maxi-taxi hârbuit şi visam cum va arăta cabana atunci când va fi gata. De-a lungul anilor, prin cele două cabane din Munţii Latoriţei au trecut sute de turişti, români dar şi străini. De la oameni tineri, până la persoane de 60-70 de ani. Unii vin an de an pentru a savura frumuseţile naturii şi liniştea adâncă a ţinuturilor. Apa de aici folosită la mâncare sau pentru preparatul cafelei este mult mai bună decât oriunde în altă parte", povesteşte cabanierul.

Cabanele Tudor si Tudorita Petrimanul de pe Cheile Latoriţei

Cunoaşte fiecare cărare prin munţi

Ion Niţă ştie fiecare potecă, cât de mari sunt distanţele până la Lacul Munţiu, Gâlcescu, până la Cascada Moara Dracilor sau cum se poate ajunge pe celelalte culmi, la Puru şi Turcitu sau până la Polovgragi, la Peştera Muierilor. „Aici nu o să auziţi vreodată manele. Eu am vreo 400 de discuri cu muzică clasică pe care stau şi le ascult în voie. Pentru toţi turiştii, stingerea este la ora 23.00. În ţinuturi astea eu sunt şi primar şi jandarm şi doctor", se destăinuie. Viaţa în sălbăticia muntelui este însă departe de a fi doar idilică. „Dacă nu îţi place muntele, să trăieşti doar în simbioză cu animalele şi păsările pădurii este extrem de greu. Dacă iubeşti natura, toate aceste impedimente dispar. Aici am văzut caprele negre, pe ţancuri unde nu oricine le poate vedea, m-am întâlnit cu urşii, dar niciodată nu am fost atacat de fiarele pădurii. Izolarea este atât de mare că nicio telefonie mobilă sau fixă nu are semnal. Comunicarea este doar cu păsările cerului, cu animalele, cu iarba, copacii, apele. Fiul meu, care are masterat în electronică, nu s-a putut obişnui cu acest mod de viaţă ", povesteşte cabanierul.

Cheile latoriţei, iarna

Întrebări şi răspunsuri

Care dintre anotimpuri este cel mai frumos aici, în munte?

I.N. Fiecare anotimp are farmecul lui, dar iarna şi vara sunt deosebite. În anotimpul alb trăieşti cu impresia că eşti pe alt tărâm, îngheaţă totul în jur, inclusiv pârâul, iar impresia este de nemişcare a timpului, iar vara este atâta verdeaţă că te simţi ca într-o oază.

Care sunt străini care cel mai des vă trec pragul cabanei?

I.N. cei mai mulţi dintre cei care vin aici sunt polonezii şi cehii, dar mai vin şi nemţi şi englezi. Coboară de pe Rânca, iar aici găsesc nu luxul de pe lume ci un confort minim. Cheile Latoriţei au atâtea legende, inclusiv că pe aici s-ar ascunde comori, că mulţi sunt interesaţi de istoria acestor locuri de vis.

profil
NĂSCUT: 21 aprilie 1945, la Prunduleşti-Dâmboviţa
STUDII: Academia de Ştiinţe Economice Bucureşti
FAMILIE: Necăsătorit, are un băiat electronist

Ce-mi place
Mă relaxez vizionând filme bune sau citind tomuri întregi de cărţi, în special din cele de aventură. Ascult muzică bună, operă, operetă, iar culoarea mea preferată este verdele naturii. Îmi place nespus de mult lumina

Nu-mi place
Detest prostia care adesea este pusă pe tapet la loc de cinste de mulţi indivizi. Nu agreez oamenii certăreţi şi pe aceia care se pierd în discuţii inutile, asta însemnând pierdere de vreme.