Felicia Tudorescu Educatoarea care modelează suflete

De-a lungul celor trei decenii de carieră le-a pus creionul în mână la mii de copii din Tomşani. Dăscăliţa spune că meseria de educator este o artă.

Felicia Tudorescu povesteşte că a fost un copil crescut în condiţii mult mai vitrege decât majoritatea celor din ziua de astăzi, lucru ce a determinat-o să îşi dorească să-şi depăşească condiţia materială. „Dorinţa mea cea mai mare era să învăţ cât mai mult pentru a reuşi să răzbat în viaţă. Încă de mică am avut ambiţie şi am muncit foarte mult, singură, fără să primesc ajutor din partea nimănui“, îşi aminteşte educatoarea Felicia. Amintirile din copilărie sunt legate şi de cei doi bunici care au crescut-o şi au educat-o în spiritul credinţei şi în limita bunului simţ. „Legat de mama, îmi amintesc faptul că muncea foarte mult, fiind plecată toată săptămâna la munte. Venea acasă la sfârşit de săptămână şi parcă o văd şi astăzi cum trebăluia prin gospodărie până noaptea târziu“, adaugă Felicia Tudorescu.

Urmând îndrumarea unuia dintre profesori, a ales să meargă la un liceu pedagogic pentru a deveni educatoare, profesie care i s-a potrivit de minune.

34 de ani petrecuţi în slujba copiilor

„Cele mai mari satisfacţii în viaţă le-am avut de pe urma profesiei mele. Întotdeauna când am ajuns la şcoală, am încercat să mă detaşez de toate problemele pe care le aveam, de ordin personal. Copiii merită toată atenţia şi dragostea noastră“, adaugă educatoarea. În cei peste 34 de ani petrecuţi în slujba celor mici, educatoarea spune că a avut foarte multe satisfacţii din partea celor cărora le-a pus pentru prima dată creionul în mână. „Ca un copil să aibă rezultate bune, încă de la grădiniţă, pe lângă munca noastră, a cadrelor didactice, este nevoie şi de sprijinul şi atenţia familiei. Dacă părinţii îşi neglijează copiii, atunci rezultatele vor întârzia să mai apară“, spune Felicia Tudorescu.

Pe lângă munca pe care o depune în sala de clasă, educatoarea a participat, de-a lungul timpului, la numeroase spectacole de promovare a folclorului tradiţional din zona Olteniei.

„Am făcut parte dintr-o formaţie de dansuri populare şi am mers la foarte multe spectacole. Muzica şi dansul au fost pasiunea mea de o viaţă, pasiunepe care încerc să o împart şi micuţilor mei la clasă“, mai spune educatoarea Felicia Tudorescu.

„Îmi plac animalele, natura, grădinăritul“

Pentru a se relaxa, după o zi petrecută în preajma copiilor, educatoarea munceşte în grădină sau se ocupă de gospodăria foarte mare pe care o are. „Îmi plac animalele, natura, grădinăritul. Muncesc în gospodărie cu mare plăcere, iar câteva ore petrecute în natură îmi încarcă bateriile pentru o nouă zi de şcoală“, adaugă Felicia Tudorescu.

întrebări şi răspunsuri

Mai reuşesc dascălii de la sat să păstreze tradiţiile populare?
F.T.: Mie îmi place să cred că da. De exemplu, eu îi învăţ pe copii, încă de la grupa mică, dansurile tradiţionale olteneşti, dar şi melodii din folclorul nostru. Eu consider că lumea satului este o sursă nesecată de folclor.

Ce părere aveţi despre noile generaţii de elevi?
F.T.: Sunt copii foarte atenţi la tot ce se întâmplă în jurul lor, copii pe care nu poţi să îi mai păcăleşti foarte uşor şi cărora trebuie să fii pregătit mereu să le răspunzi la întrebări. Este adevărat, sunt generaţii foarte valoroase de care trebuie să avem mare grijă.

ce-i place
Adoră muzica şi dansul. Îi place să citească şi să fie la curent cu toate nouăţile ce apar în domeniul învăţământului. Preferă oamenii sinceri, care spun lucrurilor pe nume.

ce nu-i place
Nu suportă dezordinea, oamenii lipsiţi de caracter şi incultura. De asemenea, nu-i plac persoanele lipsite de modestie şi cei care nu sunt punctuali.