Râmnicu Vâlcea: Cristian Ancuţa este un fost luptător de greco-romane, colecţionar de muzică populară veche

A iubit sportul, practicând bachet, volei, tenis de câmp, înot, fiind instructor şi antrenor de arte marţiale. Imobilizat pe cărucior, este un colecţionar de muzică populară veche

Până la vârsta de 30 de ani, Cristian a fost unul dintre sportivi care a crezut în steaua lui norocoasă, luptând pentru a fii mereu un învingător. „Eram un pic grăsunel şi nu puteam să fiu la fel cum erau colegii mei, nu puteam alerga ca ei. Mi-am dat seama că trebuie să mă autoeduc, mereu fiind o fire extrem de agitată, dinamică. În clasa a IV-a am început să joc tenis de câmp şi de multe îl învingeam şi pe profesorul meu. Antrenorul m-a prins fumând şi de atunci mi-a fost jenă să mai dau ochii cu el şi am renunţat la acest sport. Am făcut volei, în clasa a V-a, eram căpitanul echipei de la Şcoala nr. 5. La servire aveam o precizie foarte mare, eram imbatabil. Profesoara mea, Elena Mustăţea, s-a transferat la o altă şcoală, în alt judeţ, iar noul antrenor, când m-a văzut prima oară mi-a spus că «Tu eşti prea gras ca să joci volei» M-a supărat foarte tare şi am renunţat definitiv la volei",povesteşte Cristian.

Şapte ore de înot împotriva curentului

Fiind pe punctul de a se îneca în Olt, Cristian a învăţat singur să înoate şi a devenit un adevărat as al acestui sport. „Şapte-opt ore nu mă scotea nimeni din apă, înotam contra curentului", povesteşte. Din clasa a VII-a avea să înceapă practicarea unor sporturi care pe vremurile acelea erau doar la începuturi: judo şi luptele greco-romane. „Nu mi-a plăcut niciodată să mă antrenez pe manechine, ci vroiam să iau contact doar cu adversarul, să-l miros, să-l adulmec, cum se spune. A fost o perioadă de glorie pentru sport, în general, când la săli veneau sute de tineri să se antreneze", îşi aminteşte fostul sportiv. Cu timpul, alături de un alt prieten a pus bazele unei echipe de arte marţiale, iar la 18 ani era instructorul celor dornici să se îmbrăţişeze acest sport. Într-o astfel de împrejurare avea să-l cunoscă pe fostul primar al Râmnicului, Mircia Gutău, care antrena, la judo, sportivi de performanţă. Devenind şi arbitru în artele marţiale, a continuat să fie prezent la marile competiţii sportive desfăşurate în ţară.

Are peste 1.000 de melodii populare vechi

Viaţa lui Cristian Ancuţa avea să ia un destin tragic, când la vârsta de 30 de ani, fiind la pădure, a căzut un lemn pe el şi a fost imobilitat pentru totdeuna. Avea să-şi găsească însă o altă preocupare şi anume muzica populară veche. „Am o colecţie de peste 1.000 de melodii, unele dintre ele fiind cele mai vechi din ţară, înregistrate pe cilindri de ceară, la patefon, pe plăcile de vinilin ale pickup-urilor. Melodii ale Mariei Tănase, ale Mariei Lătăreţu, s.a. . Pe unul dintre site-urile de specialitate comentez cu oameni avizaţi despre acest subiect atât de drag sufletului meu, despre istoria muzicii populare româneşti", povesteşte.

Întrebări şi răspunsuri

Ce le-ai insuflat sportivilor pe care i-ai antrenat?
C.A. Am vrut mereu să-i duc la ideea că trebuie să fie nişte învingători. Asta nu înseamnă că am vrut să le influenţez sufletul. Fiecare a avut libertatea să-şi aleagă profesia pe care a vrut-o.

Cum vedeţi, din cărucior, viaţa de zi cu zi?
C.A. Din păcate nu mai există fair-play.Cinstea a devenit un atribut extrem de rar,iar aşa zisă „şmechereală" este la mare rang. Cât despre noi, cei cu handicap, nu suntem protejaţi de legi ca în alte ţări.

Ce-mi place
Admir întotdeauna corectitudinea dar şi oamenii care dau dovadă că au cei „şapte ani de acasă". Mereu am respect pentru aceia care sunt oameni cinstiţi, deşi această calitate este una care este greu de găsit.
Nu-mi place
Nu agreez minciuna, hoţia şi imoralitatea. Din păcate însă, tinerii din ziua de azi nu mai au modele, aşa că nu mai au de unde să înveţe principiile unei vieţi sănătoase.

profil.
NĂSCUT: 13 noiembrie 1964, la Râmnicu Vâlcea
STUDII: Liceul Chimic din Râmnicu Vâlcea
FAMILIE: căsătorit, 1 copil