Râmnicu Vâlcea: Carmela Statie-Dumitrică a petrecut jumătate din viaţă pe scena Teatrului de Operetă

  Aplauzele spectatorilor şi scena au „hrănit-o” şi i-au adus mare satisfacţie balerinei. A avut alături artişti de seamă cu care a urcat pe senele unor teatre mari de operetă din străinătate.

profil

NĂSCUTĂ - 20 septembrie 1967, la Râmnicu Vâlcea.

STUDII - Liceul de Artă George Enescu din Bucureşti, Secţia Coregrafie.

FAMILIE - Căsătorită.

  Carmela Statie-Dumitrică face balet de la vârsta de trei ani şi jumătate. „Îmi amintesc că eram foarte mică, dar nu stăteam o clipă locului, în casă şi părinţii m-au dat la balet", povesteşte balerina. A început cursurile de balet la Palatul Copiilor din Râmnicu Vâlcea cu doamna profesoară Angela Bulacu. În clasa întâi a mers la Liceul de Educaţie Fizică şi Sport Vasile Roaită, unde cu profesoara Eugenia Stilea a făcut gimnastică ritmică. „În anul 1977 al luat medalia de bronz la Baia Mare, la gimnastică ritmică, apoi locul I la Bucureşti la Semicupă", spune Carmela Statie-Dumitrică. În acelaşi an a dat concurs la Liceul de Artă George Enescu din Bucureşti, unde a intrat la Secţia de Coregrafie. În anul 1986 s-a angajat la Teatrul Naţional de Operetă Ion Dacian din Bucureşti, unde a lucrat 18 ani ca balerină. „Pe vremea lui Nicolae Ceauşescu aveam foarte multe spectacole. Luna avea 30 de zile, iar noi dădeam cel puţin 35 de spectacole. Erau zile în care aveam şi două, trei operete", povesteşte balerina. A fost balerină în operete ca: „Ţara Surâsului", „Contesa Mariţa", „Văduva Veselă", „Voievodul Ţiganilor", „Silvia". În aceste operete a dansat pe scenele Teatrelor de Operetă din Israel, Germania, Italia, Austria. Cel mai frumos rol l-a avut în „Povestea Soldăţelului de Pumb". „Sunt mândră de acest rol, unde am fost travestit în prinţul Zorzon. Am jucat acest rol din 1987 până în 2000", mărturiseşte Carmela Statie-Dumitrică.

„Aplauzele ne-au hrănit pe noi"

  A lucrat cu artişti de renume precum: coregrafa Mihaela Atanasiu care a montat spectacole şi la Opera din Belgrad, coregrafa Andreea Constantinescu, cu familia Botiş de la emisiunea „Dansez pentru tine", Gabriel Săvulescu, Octavian Ştefănescu, Iuliana Eleneş, Marius Grosu prim-solist la Operetă. „Erau emoţii, dar când intrai pe scenă îţi trecea şi durerea de măsea. Aplauzele ne-au hrănit pe noi, iar satisfacţia e scena nu leafa unui balerin", mărturiseşte artista. A colaborat cu televiziuni naţionale şi a petrecut câteva Revelioane în direct. În anul 2004, balerina a avut un accident şi a fost nevoită să se retragă de pe scenă. S-a întors în Râmnicu Vâlcea şi din 2007 a deschis o secţie de dans clasic la Şcoala Populară de Arte şi Meserii, unde pregăteşte trei grupe de copii. Carmela Statie-Dumitrică le învaţă pe micuţele balerine elementele principale ale dansului, cum să meargă, cum să calce pe muzică şi cum să se evidenţieze prin ţinută. „Le spun mereu la fete că o balerină trebuie să aibă spatele drept şi gâtul de lebădă", precizează balerina.

ce-i place

Oamenii frumoşi la suflet, natura şi ador copiii. Îmi place că m-am întors acasă în oraşul meu frumos după 28 de ani de stat în capitală.

ce nu-i place

Znobii, parveniţii şi oamenii care vor să pară ceea ce nu sunt. Urăsc minciuna şi ipocrizia. Mă deranjează prietenii care dezamăgesc.

Întrebări şi răspunsuri

Ce vă doriţi pentru viitor?

C.S.D.: Vreau ca micuţii pe care îi instruiesc la Şcoala Populară de Arte şi Meserii să intre la un liceu renumit de balet din ţară, ori la un teatru şi să spună la rude şi cunoscuţi cine a fost prima lor profesoară care i-a învăţat paşii. Vreau să îşi amintească de mine.

Care a fost cea mai mare lovitură primită în viaţă?

C.S.D.: În 2003 m-am accidentat în timpul unui spectacol, la una din glezne. Am crezut iniţial că e vorba de o întindere de muşchi. A fost cea mai mare durere a mea pentru că am fost nevoită să părăsesc scena şi să mă pensionez.