Râmnicu Vâlcea: Svetlana Gubca, basarabeanca îndrăgostită de literatura română

Născută într-o familie de intelectuali basarabeni, este atrasă de frumuseţile „raiului" vâlcean. Se relaxează ascultă muzică clasică, citind opera marilor scriitori şi pictând.

Svetlana este o tânără din Basarabia, venită în urmă cu doi ani la Râmnicu Vâlcea pentru a urma o facultate. Povestea vieţii ei are o poezie aparte. S-a născut într-o familie de intelectuali, fiind cinci copii la părinţi: două fete şi trei băieţi. Mama sa este medic cardiolog, iar tatăl este absolvent a trei facultăţi, fiind simultan economist, preot şi dirijor. „Tata a absolvit prima oară Academia de Ştiinţe Economice, dar apoi s-a îmbolnăvit grav şi slăbea tot mai mult de la o zi la alta. S-a retras la Mănăstirea Japca şi s-a înscris şi la Facultatea de Teologie pe care a absolvit-o. A profesat ca preot la Vertiujeni, dar atras şi de muzică, a absolvit o a treia facultate, la Oradea", povesteşte
Svetlana.

„Îmi place să pictez flori"

Tânăra basarabeancă Svetlana Gubca a făcut liceul la Cuhureştii de Sus, iar la şcoală, muzica bisericească a fost o chemare de suflet. „Cântam muzică religioasă în corul liceului şi nu de puţine ori am fost alături de sora mea mai mică, la multe concursuri pe această temă, fiind... vedetele liceului. Am fost la Kahul, Soroca, Bălţi, Chişinău cu corul şcolii", povesteşte. Dorinţa ei a fost să studieze Medicina în România şi astfel să îmbrăţişeza profesia mamei ei. A avut ghinion, aşa că de la mama ei avea să moştenească o altă pasiune: pictura. „Îmi place să pictez flori, pentru că fiecare petală simbolizează dragostea, viaţa, sănătatea, familia. Aici, la Râmnicu Vâlcea, natura este aşa de frumoasă că aş putea să spun că este Raiul de pe pământ. Dacă mi-am petrecut copilăria pe malul Nistrului, acum mă simt fericită să pot trăi între malurile Olăneştiului şi ale Oltului, într-un ţinut unde oamenii sunt buni, unde dacă îşi arunci privirea în zare vei vedea atât dealul Capelei dar şi Munţii Făgăraşului", povesteşte.

„Sunt bolnavă de românism"

În momentele de relaxare, Svetlana citeşte foarte mult din opera titanilor literaturii române. Îi place să asculte radio „Cultural", muzica clasică fiind o desfătare. Nu are încă un prieten, iar cu una dintre puţinele ei colege de facultate doar dacă a ieşit o dată sau de două ori să beo o cafea sau o suc în oraş. Dacă se va ivi ocazia ar vrea să rămână pentru totdeauna în România. „Sunt bolnavă de românism, iar mănăstirile de aici, bisericile, muzeele, arhitectura mă încântă foarte tare"., se destăinuie. Studenta basarabeancă locuieşte la mătuşa ei, o femeie distinsă, acum pensionară, născută tot în Basarabia. „Dacă n-am avut bani să-i cumpăr mătuşii mele un cadou de ziua ei, i-am desenat nişte flori pe care apoi le-am cusut pe o faţă de pernă, iar gestul a fost apreciat", spune cu sensibilitate studenta.

Întrebări şi răspunsuri

Îşi place bucătăria oltenească?

S.G. Nu aş putea spune că nu-mi place, dar plăcintele „poale în brâu" pe care eu le pregătesc, sau pasca basarabească sunt adevărate delicii pentru o bucătărie de calitate de care mă simt foarte atrasă.
Care culori le foloseşti cel mai des în pictură?
S.G. Sunt adepta culorilor vii, vesele. Nu de puţine ori când merg prin oraş, mă opresc la rondurile de flori aprinse. Verdele înseamnă veşnicie, roşu este dragoste, galbenul, culoarea soarelui, te trezeşte la viaţă.

Ce-i place: Iubeşte foarte mult copiii, animalele şi păsările. Este o gospodină desăvârşită şi ciorbele moldoveneşti şi plăcintele poale în brâu pregătite cu multă pasiune sunt o delectare.
Nu-i place: Detestă agresivitatea, violenţa fizică, verbală. O deranjează dezordinea, murdăria, natura care este distrusă cu nonşalanţă de aceia care nu ştiu să iubească frumosul.

profil.

NĂSCUTĂ. 26 februarie 1989, la Vertiujeni-Floreşti, Basarabia
STUDII: studentă anul II la Facultatea Spiru Haret , la Contabilitate şi Informatică de Gestiune