Râmnicu Vâlcea: Vinuri din soiuri nobile scoase la mezat pe marginea drumului
0
Ţăranii din Prundeni au scos strugurii şi sticlele cu vin pe la porţi, în speranţa că şoferii vor cumpăra marfa lor. Cumpărătorii sunt din ce în ce mai puţini, iar oamenii se vaietă că au butiile pline cu vinurile nevândute din anii trecuţi.
La câţiva kilometri de Drăgăşani, în localitate Prundeni, de-a parte şi de alta a DN 64, care leagă „Oraşul viilor” de Râmnicu Vâlcea, poţi vedea la porţile localnicilor fie sticle de vin şi bidoane atârnate în copaci, fie coşuri cu struguri sau peturi cu vin din soiurile de viţă nobilă, care străjuiesc colinele din apropiere. Vânzătorii licorilor bahice sunt oameni trecuţi de 70 de ani, care îşi pierd timpul uitându-se în zare că poate, poate o opri vreo maşină şi cineva îi va cumpăra fie vreo sticlă de vin, fie câteva kilograme de struguri. Maria Ciudin, la cei 77 de ani, îşi spune of-ul: „Mă uit, dar mă uit degeaba, că văd că azi nu opreşte nimeni”, spune femeia care-şi face palma streaşină la ochi, ferindu-se astfel de soarele puternic al unei după amieze de toamnă. „Soţul mi-a murit de trei ani, noroc că mă mai ajută copilul, că eu nu mai pot lucra viile. Uite, avem şi zdrobitoare electrică la poartă, să le facem cumpărătorilor must de faţă cu ei, să vadă că strugurii sunt ca nişte purcei de frumoşi şi copţi, dar....” şi femeia lasă vorbele nerostite, supărarea citindu-i-se surdă pe faţă.
„Ţăranul e prost, domnule!”
Opresc la un alt vânzător de pe marginea drumului unde oamenii se adună... ciorchine şi fiecare îşi spune păsul. Moromeţian, Gheorghe Buzatu, la 76 de ani bătuţi pe muchie, zice: „Ţăranul e prost, domnule! Stăm pe marginea drumului, ca milogii şi nu ne ia nimeni în seamă. Noi, bătrânii ăştia care-i vedeţi aici ţinem pământul, iar drept recompensă, doar dacă cu banii agonisiţi trăim de azi pe mâine. Păi un litru de vin din viţă altoită, nobilă, se vinde cu 4 lei, iar kilogramul de struguri cu 1 leu, şi nici aşa nu avem cui să-i dăm, când o zi de muncă la vie este 40 de lei, başca mâncarea şi băutura pe care trebuie să i-o dai omului. Şi cât mai băgăm în substanţele de stropit, nu calculează nimeni”, spune bărbatul care flutura deasupra capului un pet de cinci litri cu vin roşu, de cabernet, în ideea că va opri cineva să-l cumpere. În completarea spuselor lui, Ana Antonie (73 de ani) spune: „Eu stau de-o săptămână de dimineaţa până seara pe marginea drumului şi am vândut doar o stică cu vin. Nu facem nici bani pentru înmormântare din munca noastră”.
„Oase rupte, pentru nimic”
Femeie aprigă, călită de atâta muncă sub soarele arid al colinelor Drgăşaniului, Maria Ceauşu (70 ani) îşi aminteşte: „Când eram copil la mama, veneau negustorii, gustau vinul din butii şi dacă le plăcea, se tocmeau şi-l cumpărau. Iar cu banii de pe vin ne trimitea pe noi la şcoală şi ţinea cheltuielile casei. Acum, soiurile noastre nobile, de fetească, sauvignon sau crâmpoşie stau în bătaia soarelui pe marginea drumului. Terenurile rămân nemuncite, iar Lunca Oltului, unde pământul e bun ca untul, este o paragină. Ne-au plecat copiii dincolo, prin străinătăţuri, iar noi suntem ultima generaţie care mai îşi mai rupe oasele cultivând viţă de vie”. Ana Pătruş la cei 70 de ani, se luptă cu pompa de vie în spate: „Păi cine altcineva să stropească via, cine să muncească pământurile? Oase rupe pentru nimic, mamă!”, se vaieta bunicuţa care avea în spate pompa grea, de stropit. La plecare, Gheorghe Buzatu îmi dă două roşi, mari, de grădină: „Ia-le, că sunt din grădina mea, că dacă nu, chiar că mă supăr!”.
Mie să-mi pozezi caii, să vadă lumea ce frumoşi sunt
La familia Zamfir, culegătorii doar ce se întorseseră din podgorie cu primul transport. Pe căruţa trasă de doi cai frumoşi, era trocul cu struguri. Oamenii nu au timp de discuţii, sunt... pe fugă. Descarcă strugurii, îi dau la zdrobitoarea pusă deasupra unei butii foarte mari, aşa că fac o poză şi-l las să-şi vadă de treabă. „Mie să-mi pozezi caii, să vadă lumea ce frumoşi sunt” îmi zice în treacăt Vasile Zamfie (36 ani). Ţăranii din Prundeni se vaietă că nu mai am unde să pună vinul, că anul ăsta s-a făcut mai mult ca alte dăţi şi vinul din anii trecuţi încă nu l-au vândut. „Eu am vrut să cadă comunismul, să fie o schimbare în viaţa noastră, dar democraţia asta nu ne-a adus decât sărăcie. Am ajuns la sapă de lemn”, spune cu mânie Mihalcea Vasile (68 ani) un alt vânzător de struguri aflat pe marginea drumului.
Struguri pentru compot şi dulceţuri
Primarul comunei Prundeni, Horia Ion Horăscu, spune că are o alternativă la păsurile localnilor. „Ştiu că munca lor este neplătită, că pentru vinul care nu se vinde nici cu patru lei, investiţia oamenilor este de 16 lei/litru. După culesul viilor vreau să-i unesc pe toţi locuitorii care au suprafaţe de viţă de vie, întro asociaţie şi astfel oamenii să beneficieze de ajutor de la stat. Anul viitor, prin proiecte, vreau să infiinţez la Prundeni un parc industrial care se va întinde pe 13 hectare şi unde strugurii localnicilor să fie folosiţi nu pentru a face vin din ei, ci compoturi, gemuri, dulceţuri. Valoarea proiectului este de 13 milioane de euro”, a spus alesul.
Citiţi pe aceeaşi temă. Guvernatorul Isărescu, un podgorean de viţă nobilă,
Vin ghiurghiuliu şi must parfumat la „Culesul Viilor”, la Drăgăşani
Se încarcă comentariile...
