Râmnicu Vâlcea: Cristi Ioniţă, jandarmul avansat în Kosova, la excepţional, la gradul de căpitan
0
Pentru meritele sale din Kosovo de bun organizator şi excepţional luptător, comandantul de pluton vâlcean a fost înaintat, la excepţional, la gradul căpitan.
Despre alţi jandarmi vâlceni de elită, citiţi articolele:
Emil Guţu, jandarmul care a luptat în războiul din Kosovo
Viorel Neacşa a fost trei ani şi jumătate în „războiul” din Kosovo
Căpitanul Cristi Ioniţă este o fire foarte tranşantă. Realist, stăpân pe sine şi încrezător în propriile capacităţi fizice şi intelectuale, căpitanul nu este nici pe departe omul căruia să-i placă să fie periat. Vreme de un an de zile, 2008-2008 a fost unul dintre cei şase jandarmi vâlceni, singurul din categoria ofiţerilor care a fost plecat în misiune, în Kosovo şi căruia i-a fost decernată medalia ONU „În Serviciul Păcii”. Îl întreb dacă a fost greu pe câmpul de luptă, iar răspunsul vine extrem de repede. „A fost grea depărtarea de casă, în rest, pentru misiunile din Kosovo am fost foarte bine pregătiţi”, spune căpitanul. Cât priveşte pasiunea sa pentru sport, Cristi a fost pe perioada studenţiei, campion la arte marţiale pe Academia de Poliţie. „Pe lângă multă muncă, pot spune că am avut şi talent, iar dacă trag de fiare acest lucru nu-l simt ca pe o povară”, povesteşte căpitanul.
Masterand la psihologie organizaţională şi managerială
Convins că mereu trebuie să se autoperfecţioneze, jandarmul-căpitan Cristi Ioniţă îşi face masteratul pe psihologie organizaţională şi managerială, la Universitatea din Sibiu, Facultatea de Psihologie. „Trebuie să cunoşti valorile umane, să ştii să le apreciezi. Fiind comandant de pluton, în Kosovo am avut în subordine 31 de oameni toţi veniţi din diverse regiuni ale României, fiecare cu felul lui de-a fi. Omogenizarea colectivului, încercarea de a-i ajuta să nu cedeze psihic, înţelegerea doleanţelor fiecăruia a fost mai mult decât o sarcină de serviciu, a fost dorinţa firească de fi un bun camarad. Multe antrenamente în Kosovo le făceam alături de colegi de alte naţionalităţi, limba comună în care vorbeam fiind engleza”, spune Cristi. În misiunile de menţinere a păcii pe lângă experienţa câştigată, a învăţat practici avansate privind acţiunile de ordine şi siguranţă publică. „Eu mi-am făcut datoria, iar pentru asta am fost pregătit atât fizic şi pshic”, spune cu firescul unui jandarm ofiţer, fără să intre în detaliile acţiunilor desfăşurate sub egida ONU. Îl întreb despre amintirile din Kosova şi nu ezită să spună. „Am văzut nişte peisaje superbe, iar faptul că acolo se face turism înseamnă că populaţia a înţeles că este o oportunitate pentru dezvoltarea unei economii viabile, într-o zonă măcinată ani de zile de conflicte”, spune jandarmul. Ca să se relaxeze, după orele încărcate de program, jandarmul îşi încarcă „acumulatorii”, dând cu undiţa la crap pe o baltă în apropiere de Tîrgovişte, unde pescuieşte alături de un alt prieten. Cel mai mare peşte pe care l-a prins a avut 5,6 kg. „Şi nu-i deloc minciună!”, glumeşte ofiţerul.
profil.
NĂSCUT. 1 aprilie, 1978, la Curtea de Argeş
STUDII. Academia de Poliţie „Alexandru Ioan Cuza”, Bucureşti
FAMILIE. Căsătorit, are un băieţel de cini ani
IDEALURI. Îşi doreşte tot ce este mai bun de la viaţă
Întrebări şi răspunsuri
Este greu să lucrezi cu oameni?
În primul rând faptul că eşti răspunzător pentru vieţile lor, iar o greşeală de-a ta, ar putea costa enorm. Cred că trebuie să ai în relaţia cu subordonaţi foarte multă stăpânire de sine. Trebuie să ai grijă de ei, dar şi de armemetul din dotarea fiecăruia, şi sincer vorbind, nu este tocmai puţin.
De ce ai ales să te faci jandarm?
Tatăl meu care a fost colonel, fost comandant la Unitatea Militară din Frânceşti, nu ţinea neapărat să devin ofiţer. Spunea să mă fac orice altceva. Aşa a fost să fie, mi-a plăcut ţinuta militară şi sportul, aşa că m-am făcut jandarm.
Ce-mi place
Am fost mereu atras, ca un magnet, de tot ceea ce a însemnat sport. Am practicat şi practic artele marţiale, fac mult antrenament la sală, iar dacă sunt liber la serviciu şi nu sunt pe un teren de sport, mă găseşti pe baltă, la pescuit.
Nu-mi place
Lucrul care mă deranjează cel mai tare este prostia celor din jurul meu. Dacă ar fii să folosesc o metaforă, pot să-ţi spun că chiar fac alergie la prostie. Dar ştii cum este, orice boală de care suferi din cauza celor din jur, are şi ea un remediu.
Se încarcă comentariile...
