Râmnicu Vâlcea: Sorin Iancu a renunţat la cabluri pentru tablouri
0
Dorind să trăiască fără să depindă de programul strict de la serviciu, a renunţat să mai lucreze ca electrician ca să îşi facă propria afacere. Pregăteşte pânza pentru pictură, prepară culorile, face rame pentru tablouri şi comercializează lucrările la târgurile din ţară.
Pe Sorin Iancu l-am întâlnit în centrul municipiului Drăgăşani. Era aşezat lângă zeci de tablouri în care erau expuse în peisaje anotimpurile de toamnă şi iarnă. Lucrările erau aşezate în stradă , iar el încerca să îi facă pe trecători să cumpere tablouri. Sorin Iancu ne-a povestit că după ce a terminat liceul a lucrat ca electrician în Târgovişte, timp de 7 ani până în Revoluţie. „După Revoluţie am renunţat la meseria de electrician. Împreună cu soţia care picta am hotărât să ne facem propria noastră afacere. Să lucrăm doar pentru noi şi să fim liberi”, povesteşte Sorin Iancu. Din acel moment Sorin a decis ca soţia Violeta să se apuce serios de pictură, el să facă ramele, să îi pregătească culorile şi tot el să se ocupe serios de comercializarea lucrărilor. De atunci, soţii Iancu s-au apucat să facă tablouri în cantităţi industriale. „Eu mă ocup cu pregătirea culorilor. Ca să nu investim foarte mult într-o lucrare pentru că banii nu ies tot timpul, luăm culorile pigmenţi şi le pregătim cu ulei. La fel şi pânza ca să stea întinsă o tratăm cu aracet. De realizarea picturii se ocupă soţia”, ne dezvăluie Sorin câte ceva din munca lui. Sorin Iancu se plânge că de multe ori se întâmplă să nu obţină pe un tablou nici jumătate din banii investiţi. „Câteodată nu rămânem cu mai nimic. Ne ies jumătatea din banii investiţi pentru că ne omoară taxele. Avem şi zile bune în care vindem lucrări cu preţ dublu faţă de investiţie”, mărturiseşte bărbatul.
Lucrează două, trei rame pe zi
Ramele la toate tablourile sunt confecţionate de Sorin Iancu din lemn de brad. „După ce măsor lemnul şi îl tai în funcţie de mărimea care trebuie aplic pe el nişte forme. Formele le fac din aracet, praf de cretă şi clei de oase. La final ramele sunt date cu baiţ şi bronz auriu. Fac cam două, trei rame într-o zi”, spune bărbatul. În urmă cu câţiva ani bărbatul a avut o comandă de tablouri din Italia. A avut de realizat 20 de tablouri mari de 1 metru/70 centimetri şi 20 de tablouri mici de 50 de centimetri /70 de centimetri. „Toate au fost cu peisaje din zona montană comandate de un italian”, declară Sorin Iancu. În momentul de faţă, soţii Iancu vând lucrările prin toată ţara. Un tablou mic e 70 de lei, iar unul mare 150 lei. „Chiar dacă e alergătură şi de multe ori nu ies banii investiţi e mult mai bine decât la un serviciu. Nu trebuie să stau la program, nu mă trage nimeni la răspundere şi am libertate”, precizează bărbatul. Sorin Iancu spune că şi pictura ca şi cultura e lăsată să moară în ziua de azi. El e totuşi optimist şi speră că vremurile se vor schimba.
ce-i place
Să petreacă cât mai mult timp cu familia. Iubeşte natura. Îi place să călătorească pe munte şi să asculte muzică populară.
ce nu-i place
Oamenii mincinoşi şi falşi. E dezamăgit de cei care ne conduc pentru că duc ţara la sapă de lemn şi de faptul că de la o zi la alta se trăieşte mai rău.
Întrebări şi răspunsuri
Care sunt greutăţile cu care vă confruntaţi?
S.I.: Cu vânzarea e mai greu pentru că trebuie să găsim clienţi tot timpul. Intenţionez să închei un contract cu meşterii populari din Târgovişte să particip la toate târgurile, ca să vând lucrările mai uşor. Noi suntem inteprindere familială şi ţinem de Casa de Cultură din Târgovişte.
Se mai cumpără tablourile în ziua de azi?
S.I.: Se mai caută, dar e păcat că nu e preţuit, deşi noi facem totul manual. Tabloul nu e ca un poster să îl pui pe perete. El e făcut să reziste 20-30 de ani, poate chiar mai mult.
profil
NĂSCUT – 16 octombrie 1966, în Târgovişte.
STUDII – Liceul Industrial din Târgovişte.
FAMILIE – Căsătorit, două fete.
Se încarcă comentariile...
