Râmnicu Vâlcea: Alin Rădulescu, vicecampion mondial a karate,a devenit salvamontist

Plecat din România în căutarea unei vieţii mai bune, fostul vicecampion mondial de karate, s-a reîntors în ţară şi a devenit salvamontist voluntar.

profil
NĂSCUT. 30 septembrie 1974
STUDII. Facultatea de Drept „Spiru Haret”, Bucureşti, Şcoala de Antrenori Sportivi, Bucureşti
FAMILIE. Divorţat, doi copii
IDEALURI. Să facă sport şi să-şi menţină verticalitatea şi puterea de luptă

Alin a făcut sport încă de pe când era de-o şchioapă. A început cu fotbal, în divizia A, la „Şepcile Roşii” Sibiu, după care au urmat şase ani de volei intensiv, la liceul care pe vremuri se numea Vasile Roaită, actualmente Colegiul Mircea cel Bătrân. „Am practicat şi caian-canoe, la o bază de agrement care era în cartierul Ostroveni, iar după aceea m-am apucat de sporturile de contact, am făcut judo, karate şi am luptat în K1”, povesteşte sportivul. Cele mai bune rezultate le-a obţinut la Campionatul Mondial din Grecia, din anul 2000 când a devenit vicecampion la karate, iar la Balcaniada din 2001, a câştigat locul III, pe ehipe, la acelaşi sport. „De când mă ştiu, eu sunt un luptător şi de aceea am acceptat să plec din ţară pentru un altfel de viitor”, spune sportivul.

Sportiv pe Wembley

Cu puţini bani pe care-i primea de la Clubul Sportiv Chimia, neputându-se întreţine decât cu ajutorul părinţilor, Alin a ales să plece, în anul 2001,  în Anglia. „Am muncit la englezi din greu şi nu-mi este ruşine să o spun. Am spălat la WC-uri, am lucrat un an ca zugrav, am dat de permis, deşi nu condusese niciodată o maşină şi vreme de trei ani am lucrat ca şofer pe o betonieră, apoi ajutor de tâmplar. În paralel cu toate astea făceam sport la un club din Wembley”, deapănă Alin firul amintirilor. Îmi spune cum pe acele şantiere din Anglia a avut colegi de muncă un fost preot de la Suceviţa, un fost căpitan de poliţie, un om de afaceri din Sighetul Marmaţiei. Viaţa sportivă de performanţă şi-a întrerupt-o definitiv în anul 2003, din cauza unei rupturi la ligamentele încrucişate la piciorului stâng. În cei şase ani de zile, cu banii chivernisiţi şi strânşi cu multă sudoare, a venit în România şi i-a investit în pământuri şi case cumpărate în judeţele Sibiu şi Vâlcea.

Noaptea înota în Olt

În urmă cu un an, Alin a devenit membru al Salvamont Vâlcea şi atunci, fie zi, fie noapte, de îndată ce este sunat, „intră” în echipamentul de salvamontist şi ia drumul munţilor, să-i ajute pe cei aflaţi la anaghie. Îl întreb de ce o face şi răspunde cu o sinceritate dezarmantă: „Sportul m-a pregătit pentru viitor, mi-a creat verticalitate, m-a învăţat să lupt şi să continui lupta atunci când credeam că nu mai pot, îmi este prietenul cel mai bun”, spune Alin cu vocea cumpătată. Din „fazele” teribilismului sportiv, îşi aminteşte cum pleca iarna pe zăpadă şi alerga câte 15 kilometri, sau cum fugea de acasă, la miez de noapte şi se oprea la Olt, unde făcea o baie zdravănă. „Nu, nu-mi pare rău nimic din ceea ce am făcut!”, spune cu fracheţe şi cumpătare salvamontistul sportiv.

Întrebări şi răspunsuri

Care au fost cele mai spectaculoase intervenţii ca salvamontist?

A.R. În Munţii Făgăraş, în zona lacului Avrig, am intervenit anul trecut împreună cu un prieten dar, din păcate, n-am mai putut recupera decât trupul neînsufleţit al unui băieţel de trei ani. Toată noaptea l-am păzit să nu-l mănânce lupii.O altă intervenţie destul de dificilă a fost salvarea unui cioban din Câineni, atacat de urşi, la stână.

Ce crezi tu că ar trebui să se schimbe în România?

A.R. Primul lucru care trebuie făcut este ca în România să „umblăm” la bunul simţ al fiecăruia dintre noi şi în acelaşi timp să luăm atitudine faţă tot ceea ce se întâmplă în jurul nostru. Ca o ironie, cei care mai cred în aceste deziderate, se tem să nu cadă în ridicol tocmai din cauza mentalităţii celor din jur.

Ce-mi place

Admir întodeauna onestitatea, pe oamenii care dau dovadă în tot ceea ce fac de bun simţ, sau aşa cum se spune în popor, de cei şapte ani de acasă. Iubesc animalele, pisicile, câini.

Nu-mi place.

Am fost întotdeuna împotriva răutăţilor, a bădărnismului exprimat fie prin limbaj, fie prin acte agresive. Nu-i agreez pe aceia care uită de principiile unei convieţuiri paşnice.

Tot despre un salvamontist de nota zece citeşte articolul Mircea Lera: Îşi riscă viaţa din dragoste de oameni