Râmnicu Vâlcea: Pogoneanu Vasile, jandarmul internaţional călit în Kosovo
0
I-a plăcut haina militară şi ar pleca oriunde i se cere. Cu toate acestea, distanţa de casă şi familia au fost „inamici” de luat în seamă în perioada cât a fost plecat în Kosovo.
Încă de adolescent s-a simtit atras ca un magnet de haina militară, aşa că a avut de ales între a se face poliţist sau a deveni jandarm. A ales cea de-a doua variantă, aşa că, făcând parte din Brigada Specială de Intervenţie a Jandarmilor Bucureşti i-a fost mult mai uşor când s-a mutat la Inspectoratul Judeţean de Jandarmi Vâlcea. „M-am căsătorit la Râmnicu Vâlcea, soţia fiind asistentă medicală, iar în perioada mai 2008- mai 2009 am participat la misiunile din Kosova, înainte de acestea absolvind cursul de pregătire de şase luni”, povesteşte subofiţerul. La misiunile de menţinere a păcii, Vasile Pogoneanu a escortat convoaie, a asigurat paza judecătorilor internaţionali, a autorităţilor internaţionale venite în zona de conflict sau a autorităilor locale, a asigurat paza deţinuţilor de război de la penitenciare la instanţele de judecată. „Toţi jandarmi vorbeam aceeaşi limbă, engleza, ne pregăteam împreună, ne corectam micile imperfecţiuni, aşa că, timp de un an şi jumătate am legat prietenii, mulţi dintre cei prezenţi acolo şi-au făcut vizite după întoarcerea din misiune”, spune subofierul jandarm.
Dorul de casă şi întâlnirile pe web
Cea mai grea suferinţă de îndurat pe timpul misiunii a fost distanţa de casă. „Când am plecat de acasă, fetiţa mea, Ioana-Andrada, avea un an şi şapte luni. Când am venit în ţară împlinise vârsta de trei ani. Am ţinut în permanenţă legătura cu ea, vorbeam foarte mult la telefon, sau ne «întâlneam» pe web, dar toate astea nu compesează dragostea faţă de cea mică, de familie”. Îl întreb dacă ar pleca din nou, iar după câteva momente de ezitare îmi răspunde. „M-aş duce oriunde este nevoie de mine, dar oricare plecare lasă în urmă dorul de casă, faţă de cei dragi, de familie, căreia îi este forte greu să se descurce singură”. Ca o încununare a meritelor jandarmilor vâlceni, toţi cei şase care şi-au depus „candidatura” pentru a pleca în Kosova, au obţinut „biletul de drum”, asta dovedind că şi-au făcut datoria pe deplin: la misiuni de control a muniţiilor, la escotarea V.I.P-urilor, la paza şi apărarea unor obiective, la operaţiunile speciale de căutare a unor suspecţi de crime de război, armament, muniţie droguri, paza unor materiale explozive, misiuni de restabilire a ordinii publice şi multe altele. „Kosovo m-a învăţat să am încredere în primul şi în primul rând şi în colegii mei, apărându-le viaţa lor ca şi cum mi-aş apăra-o pe a mea”, a spus jandarmul vâlcean.
Profil
NĂSCUT. 29 martie 1980, la Drăgăşani
STUDII. Şcoala de Subofiţeri „Grigore Alexandru Ghica”, Bumbeşti-Jiu
FAMILIE. Căsătorit, are o fetiţă
IDEALURI. Să am o familie fericită şi să putem trăi în armonie
Ce-i place
Sunt un cititor împătimit de literatură beletristică şi pe lângă asta nu vreau să-mi scape nimic din cărţile de specialitate. Când am o clipă de răgaz, ies cu familia la iarbă verde.
Nu-i place
Detest foarte mult la oameni lipsa de respect şi de caracter a unora. Ce-i care nu se ţin de cuvânt, şi spun una, dar fac altceva, nu-mi sunt deloc pe plac.
Întrebări şi răspunsuri
Ce a însemnat Kosovo pentru tine?
În primul rând a fost o experienţă de viaţă unică pentru că am avut de învăţat foarte multe. De la tehnici de luptă până la psihologia maselor, a mulţimii. Pot să spun, fără să greşesc, că după Kosovo mă simt mai puternic, mai călit.
Au fost mai pregătiţi jandarmi români decât francezii, italienii?
Eu m-am simţit mândru că am fost jandarm român, însă în astfel de împrejurări, viaţa celuilalt pe care tu-l aperi este mai valoroasă decât viaţa ta. La fel de important este să aperi şi viaţa colegului tău şi să acţionăm toţi unitar.
Se încarcă comentariile...
