Râmnicu Vâlcea: Elena Lazăr, maseza Clubului Pensionarilor
0
Spune despre meseria sa că îi oferă satisfacţii mari şi că cea mai de preţ recompensă este să îşi vadă pacienţii că pleacă zâmbind.
Profil: Născută 5 august 1967 în Râmnicu Vâlcea
Studii: Cursuri de calificare ca maseur la Râmnicu Vâlcea
Familie: Căsătorită, are un fiu.
Pensionarii care ajung în salonul ei de masaj spun despre Elena Lazăr că are mâini de aur, şi că pe lângă faptul că ştie meserie reuşeşte să le aline şi problemele sufleteşti, inerente vârstei. Pe doamna Elena am găsit-o alături de o pacientă care intrase pentru prima dată în salonul de masaj amenajat în clubul pensionarilor. „Oamenii nu ştiu la ce să se aştepte. Când văd că masajul este chiar benefic, îi detensionează şi îi eliberează de dureri se întorc şi pentru o altă şedinţă”, povesteşte Elena Lazăr. Maseuza pensionarilor a „intrat în pâine”, acum trei luni şi spune că a descoperit că munca pe care o face pentru vârstnici este una cu multe recompense spirituale. „Pe lângă masaj omul are nevoie şi de o vorbă bună, de un sprijin, mai ales că de la o vârsta mai înaintată, orice lucru pare mai dificil şi mai complicat”, explică doamna Lazăr.
Prietena vârstnicilor
În urmă cu un an a renunţat la meseria de birou pe care o făcea în cadrul unei firme de construcţii şi şi-a pus în gând să încerce şi altceva. „Am urmat cursuri de masaj la un salon autorizat din Râmnicu Vâlcea. Cred că a fost o întâmplare fericită să îmi aleg această meserie. A început să îmi placă pe parcurs, în timp ce pacticam alături de profesorii mei. Acum trei luni, doamna care lucra în salonul de la Clubul Pensionarilor a trebuit să se retragă, iar postul mi-a fost propus mie”, povesteşte Elena Lazăr. Maseuza spune că se înţelege foarte bine cu pensionarii şi că încearcă să îi aducă în număr mare la masaj. „E mai greu să ajungă la salon, mai ales că avem programul de dimineaţa, între 8.00 şi 12.00 marţea şi joia şi 12.00 şi 14.00 lunea şi miercurea, iar oamenii au treabă la începutul zilei. Cu timpul însă sperăm să ajungem la un program mai flexibil”, explică doamna Lazăr.
Schimbare de optică
Elena Lazăr spune că faţă de vechiul job, cel de la salonul de masaj este o schimbare majoră în viaţa sa. „Serviciul de opt ore, la care mergi în fiecare zi se transformă într-o adevărată corvoadă. Ajungi să îţi urăşti serviciul, iar acest lucru nu mi-a plăcut niciodată. Noul job este o adevărată schimbare de optică, pentru că aici îmi pot organiza programul aşa cum vreau şi pentru că am realizat că până şi comunicarea bună cu pacienţii face parte din meserie”, mai spune Elena Lazăr. Ea afirmă că se aşteaptă ca, pe măsură ce pensionarii se vor obişnui cu ideea unui salon de masaj să primească mai mulţi pacienţi. „tarifele sunt foarte mici, şapte lei de şedinţă, în condiţiile în care la un salon din oraş ajung şi la 30 de lei pe şedinţă”, explică doamna Lazăr.
Întrebări şi răspunsuri:
Câţi pacienţi aveţi într-o zi „bună” la salon?
De obicei, în zilele „bune” sunt câte cinci şase pensionari care vin la masaj. De cele mai multe ori oamenii urmează mai multe şedinţe pentru a li se ameliora unele afecţiuni. De altfel, rezultatele se văd după cel puţin zece şedinţe.
Cât de importantă este comunicarea cu pacienţii?
Este crucială. Oamenii au nevoie în primul rând de o vorbă bună sau de un sfat. La o anumită vârstă nu mai treci atât de uşor peste greutăţi. Consider că cel mai important lucru este să le vindeci problemele sufleteşti apoi pe cele ale corpului.
Ce-i place: „Oamenii care se ţin de cuvânt şi sunt punctuali. Este important ca atunci când faci o promisiune să te ti de cuvânt, chiar dacă de cele mai multe ori este greu”
Ce nu-i place: „Lucrurile monotone, care presupun repetarea aceluiaşi lucru la nesfărşit. Nu îi agreez nici pe cei care îşi fac din minciună o meserie”
Se încarcă comentariile...
