Râmnicu Vâlcea: PORTRET - Aurel Mărginean: Românul ce trebuia sa ajungă cosmonaut
0
La cei 83 de ani ai săi, pensionarul povesteşte cum a ajuns printre cei 25 de români care s-au pregătit pentru a intra în programul spaţial sovietic în urmă cu peste 50 de ani. A trăit o viaţă ca în filme, iar cea mai mare dorinţă a sa e să îşi pună povestea pe o carte.
Aurel Mărginean a trăit o viaţă ca în filme. Născut în inima Ardealului a trăit pe pielea sa ocupaţia ungurească dar şi „debarcarea” tancurilor sovietice. De mic a fost învăţat cu munca grea şi nu s-a dat nicicând bătut. „Încă de la 14 ani am lucrat într-o carieră de piatră. Vă daţi seama ce muncă era acolo. Lucram cu explozibil pentru că dintre toţi se considera că eram cel mai responsabil. Apoi când Transilvania a fost anexată Ungariei pentru noi românii a fost un coşmar. Am fost duşi să lucrăm cu forţa, să construim drumuri, căi ferate şi cazemate pentru soldaţii unguri”, povesteşte vârstnicul de parcă totul s-ar fi întâmplat ieri. În perioada în care tancurile ruseşti forţau intrarea în Transilvania omul a reuşit să fugă din lagărul e muncitori în care se afla. A fost prins de sovietici şi doar o minune a făcut să nu ajungă în Siberia, alături de alti prizonieri de război. „Am reuşit să ajung acasă, dar acolo am fost preluat de comunişti. Am făcut pe curierul pentru comandamentul sovietic din Ardeal”, îşi aminteşte bătrânelul.
Pentru că nu îi agrea pe comunişti a reunţat la cariera militară
Vârstnicul spune că a trecut prin multe până a ajuns să fie recrutat în 1949 în Garda Regală la Batalionul de Vânători de Munte. „Acolo ajungeau numai cei mai bine dotaţi militari, trebuia mai întâi să arăţi bine şi apoi să ai şi ceva minte. Pentru că eram mai dezgheţat am fost admis la Şcoala de Transmisionişti iar apoi am fost trimis la Comandamentul Aeronautic din Bucureşti. Prin anii 50 s-a făcut o selecţie pentru programul spaţial rusesc. Au luat la început 500 de soldaţi români, din care au triat până s-a ajuns la 25. În cei 25 de soldaţi m-am aflat şi eu. Trebuia să ajungem cu toţii la Moscova, pentru teste şi antrenamente. Eu nu am vrut, nu îi agream pe comunişti defel. Am fumat timp de câteva luni sute de pachete de ţigări, ca să pic la ultima examinare medicală”, povesteşte Aurel Mărginean.
S-a îndrăgostit de Râmnicu Vâlcea şi aici a rămas
„Nu am fost niciodată membru de partid. Nu am vrut să îmi fac carnet roşu şi din cauza asta am avut mult de îndurat. După episodul cu testele pentru cosmonauţi am ajuns să lucrez pentru Căile Ferate. Am mai făcut şi acolo nişte şcoli, pentru că pe vremuri nu întrai pe oriunde fără studii. Timp de 40 de ani am trecut prin toate gradele. Pentru că eram un om corect am fost pus, cu delegaţie de la Minister să verific toate neregulile de pe căile ferate din zona Ardealului. La Râmnicu Vâlcea am ajuns când m-am pensionat în 84, odată cu fiul meu care ajunsese inginer aici. De atunci m-am îndrăgostit de acest oraş” mai spune Aurel Mărginean.
Întrebări şi răspunsuri:
Care e cea mai mare dorinţă a dumneavoastră?
A.M. : Aş vrea să îmi pot scrie amintirile într-o carte. E puţin mai greu, mai ales la vârsta mea, dar am să încerc. Cred că cei tineri au destule de învăţat de la un om care a trecut prin multe în viaţă şi care are multe de povestit.
Cine v-a ajutat cel mai mult de-a lungul timpului?
A.M.: Cu siguranţă soţia mea. Ea a fost cea care a stat şi încă mai stă lângă mine în momentele grele. Pot să spun că am fost un norocos, pentru că m-am căsătorit cu o femeie care să fie la fel de puternică şi curajoasă ca şi mine.
Ce-i place: „Să îmi aduc aminte de bunicul meu. A fost un om cu adevărat valoros, participant la adunarea de la Alba Iulia din 1918. Familia noastră este una cu tradiţie. Străbunicul nostru a fost unul dintre cei care a participat la Răscoala lui Horea, Cloşca şi Crişan.
Ce nu-i place: „Urăsc să fac rău. Întotdeauna mi-am spus, decât să îmi pară rău de un lucru urât pe care l-am făcut, mai bine să îmi pară rău de un lucru bun pe care nu l-am făcut”
Se încarcă comentariile...
