Râmnicu Vâlcea: PORTRET - Educatoarea Niculina Cocoş a jucat în piese de music hall

A învăţat că a fi dascăl înseamnă să dai elevilor tot ce ai mai bun din tine, fără să ceri nimic în schimb. Iubeşte tradiţia şi cultura oltenească şi are o colecţie impresionantă de costume populare.

A crescut într-o familie de cadre didactice, iar acest lucru i-a marcat toată viaţa, transformând-o într-o persoană dinamică, plină de viaţă şi total dedicată profesiei. „Eu provin dintr-o familie de dascăli, bunicii mei fiind primii învăţători din comuna Pietrari. Tatăl meu a fost profesor, iar mama educatoare şi învăţătoare. Ea a fost cea care mi-a ghidat paşii spre o carieră în acest domeniu”, povesteşte educatoarea Niculina Cocoş, directoarea Grădiniţei Sud din Râmnicu Vâlcea. Educatoarea spune că un cadru didactic care nu are abilităţi de desen, o voce foarte bună şi o pregătire pedagogică temeinică, nu are ce căuta în această meserie. „Mi-am dorit foarte mult să fiu actriţă, numai că mama mea nu concepea ca eu să devin alteca decât cadru didactic. Trebuia ca cel puţin ca bază, să urmez o carieră în învăţământ, iar după aceea puteam să devin oriece, părinţii mei nu ar mai fi avut nimic de comentat ”, spune Niculina Cocoş. Numai că o dată ce a prins gustul acestei meserii şi plăcerea de a lucra cu micuţii, niciodată nu a mai renunţat la a fi educatoare.

A fondat Corul de Cameră Eufonia

Cu toate acestea, a reuşit să îşi pună în practică şi visul de a deveni actriţă. „Am jucat în mai multe piese, printre care şi Avarul de Moliere sau în Music Hall-ul Cele Două Orfeline, unde aveam rolul principal. În aceste spectacole am jucat alături de Bebe Vlăduţ pe scena de la  Casa de Cultură din Râmnic, iar scenele erau regizate de N.N. Ionescu Dodo”, îşi aminteşte directoarea Niculina Cocoş. Din anul 1980 şi până în 1991 a fost membru fondator al Corului de Cameră Eufonia, care ulterior s-a transformat în Corul Filarmonicii de Stat Ion Dumitrescu din Râmnicu Vâlcea. „Regret vremurile în care cadrele didactice erau un adevărat focar de cultură pentru comunitatea în care activau. Părinţii mei pregăteau programe artistice în care îi implicau pe toţi şcolarii şi munceau în timpul lor liber fără însă a avea pretenţia să primească ceva în schimb”, adaugă Niculina Cocoş.

Are o colecţie de costume populare de la bunica ei

Doamna educatoare povesteşte că iubeşte folclorul şi tradiţiile româneşti, iar de la bunica din partea mamei, a moştenit o colecţie impresionantă de costume populare olteneşti. „Îmi povestea bunica cum lucra, pe ascuns de celelate femei din sat, costumele popolare cu care se gătea de Paşte. Toate lucrau pe ascuns, iar dacă vreun model era văzut de cineva, imediat se abandona şi invenatu alte motive. În vremurile acelea, femeile din lumea satului erau foarte chochete şi ambiţioase”, a daugă Niculina Cocoş. 

Întrebări şi răspunsuri

De-a lungul timpului aţi mers la expoziţii cu costumele populare?
Da, pe la mai toate expoţiile de profil din ţară, iar în străinătate costumele mele tradiţionale au ajuns până în Canada, unde au impresionat prin felul în care sunt cusute, dar şi prin unicitatea modelelor.

În calitatea de dascăl, ce vă deranjează  la societatea actuală?
Nu îmi place faptul că oamenii nu mai au dezvoltat cultul  muncii şi au impresia că au numai drepturi, iar când vine vorba despre responsabilităţi uită să şi le mai amintească. Tinerii nu mai pun preţ pe tradiţii şi cultură, totul rezumându-se la câştiguri obţinute cât mai uşor.

Ce-i place
Ador să fiu gospodină, să gătesc, să primesc prietenii la masă, dar şi să merg în vizită. Îmi place să vizionez spectacole de bună calitate, de operetă. Nu în ultimul rând, îmi place să mă descurc singură, să nu depind de nimeni.

Ce nu-i place
Nu suport lipsa de respect şi nu îmi plac oamenii iresponsabili. Nu-mi plac tinerii needucaţi, cei care nu-şi respectă dascălii şi părinţii.

Profil

NĂSCUTĂ. 6 decembrie 1953, la Bărbăteşti, judeţul Vâlcea.
STUDII. Liceul Pedagocic, secţia Educatoare, Câmpulug Muşcel.
FAMILIE. Căsătorită, are trei copii.