Râmnicu Vâlcea: Ştefan Trifan a luptat în Kosovo printre gloanţe şi sticle Molotov
0
Armele nu l-au atins, dar dorul de casă a fost cel mai greu de îndurat în cei trei ani de misuni speciale.
Jandarmul vâlcean a fost încă de mic un sportiv înăscut. „Am ales să fac Karate, să ştiu să mă apăr ori de câte ori este nevoie”, povesteşte. În Kosovo a fost plecat în misiuni de trei ori până acum, în anii 2002, 2004 şi 2008. În familia sa, şi soţia face parte tot din branşa jandarmilor fiind în echipa de negociatori a Brigăzii Speciale a Jandarmeriei Române. Primul an în Kosovo a fost şi cel mai greu. Soţia şi băieţelul lăsaţi acasă reveneau adesea în mintea şi sufletul jandarmului. „Ultima plecare a fost şi cea mai uşor de suportat. Din tabără puteam să comunicăm mai bine cu cei de acasă, se instalaseră camere weeb şi aşa ne simţeam mai aproape de cei dragi”, îşi aminteşte. Ca să ajungă în elita jandarmilor care au fost prezenţi la operaţiunile militare, a făcut sute de ore de pregătire, de la cea fizică, psihică până la învăţarea legislaţiei statului vecin dar şi a legilor internaţionale.
Populaţia avea arme de foc
„Când existau informaţii că taberele din rândul populaţiei albaneză şi a celei din kosovo îşi vor pune oştile faţă în faţă, noi, cei din trupele de intervenţie, trebuia să ajungem înaintea lor. Poate nici nu apucai bine să vi dintr-o misiune că trebuia să pleci într-alta”, povesteşte jandarmul. Misiunile pe care le-a făcut au fost dintre cele mai diversificate: de la intervenţie în stradă, până la operaţiuni de transport şi escortă a criminalilor de război. „Deşi protestatarii nu veneau cu arme de foc în stradă, ştiam că populaţia avea asemenea obiecte şi oricând puteai fi luat în bătaia puştii, dar mizam pe nefolosirea lor. Confruntările dintre tabere erau de cele mai multe ori cu bâte sau pietre”, spune jandarmul. Viaţa fiecăruia dintre luptători, fie că făceau parte din poliţie, jandarmerie, Guardia civilă sau alte structuri, era mereu pe muchie de cuţit. De aceea şi echipamentul de protecţie era unul foarte greu, cântărind în jur de 18 kilograme, aici intrând casca, vesta antiglont, muniţia şi restul armamentului. „La cea de-a doua misiune în Kosovo, din 2004, în timp ce mergeam să executăm pază într-o locaţie, la capătul străzii se auzeu împuşcături. Eram în spatele unui blindat când din piatra cubică a ricoşat un glonţ cu calibrul de 9 mm. ”, povesteşte Ştefan care îşi aminteşte că demonstraţii aveau obiceiul să arunce în forţele de ordine chiar de la balcoane cu sticle Molotov, cu răngi sau pietre, incendiau cauciucuri sau maşini. „După declarea independenţei părţii albaneze violenţele în zonă au scăzut. Jandarmii români alături de celelalte naţionalităţi prezente pe teatru de luptă din Kosovo şi-au făcut datoria din plin, ca adevăraţi militari”, a mai spus Ştefan Trifan.
Profil
NĂSCUT. 23 decembrie 1977, la Drăgăşani
STUDII. Şcoala de Subofiţeri Bumbeşti-Jiu, promoţia 1999 şi Academia de Poliţie, promoţia 2006, arma jandarmi (Facultatea de Drept)
IDEALURI. Să devină ofiţer jandarm.
Întrebări şi răspunsuri:
Dacă ar fii să pleci pentru a treia oară în misiune, cum ai reacţiona?
Ca militar pot spune că aş pleca şi de n ori acolo unde este nevoie de mine, dar dacă este o oportunitate să-mi consult şi familia aş face-o cu dragă inimă. Când laşi acasă o soţie şi un băieţel nu este tocmai uşor nici pentru tine, nici pentru ei.
Eşti mai bogat după trei misuni internaţionale?
Sunt mult mai bine pregătit şi experienţa internaţională îşi spune cuvântul. Cu banii câştigaţi nu mi-am cumpărat palate, ci împreună cu soţia ne-am renovat o casă bătrânescă în oraşul Drăgăşani.
Ce-i place
Vreau întotdeauna ca în ceea ce fac să fiu foarte bun, iar în plan familial să-mi cresc cu multă grijă băieţelul de doar doi ani. În puţinul timp liber mai găsesc răgazul să călătoresc, să ies în mijlocul naturii şi, bineînţles, să mă ocup de treburile gospodăreşti din jurul casei.
Nu-i place
Sunt marcat când văd în jurul meu oameni care trăiesc extrem de stresaţi, când peste tot aud un cuvânt care se repetă la infinit: criză, criză. Am uitat să mai zâmbim, să ne descreţim frunţile, să fim naturali.
Se încarcă comentariile...
