Râmnicu Vâlcea: Grotele de la Turnu sunt loc de pelerinaj

Râmnicu Vâlcea: Grotele de la Turnu sunt loc de pelerinaj

     La nici 30 de kilometri de Râmnicu Vâlcea, mânăstirea Turnu  reprezintă al doilea lăcaş de cult căutat de turişti şi credincioşi veniţi pe Valea Oltului.

     Mănăstirea Turnu, din Vâlcea este aşezată pe malul stâng al Oltului, la doar doi kilometri de o altă perlă a ortodoxismului românesc – Mănăstirea Cozia. Deşi nu este la fel de cunoscută ca surata ei de pe celălalt mal al Oltului, Turnu este poate la fel de apreciată de credincioşi şi vizitată de turiştii în căutare de linişte şi spiritualitate.  Curioşii vin la Mănăstirea Turnu în special pentru grotele săpate în stâncă dură de pustnicii Daniil şi Misail în urmă cu aproape 500 de ani, mărturii ale rădăcinilor pe care creştinismul le are în zonă. “Istoria locaşului începe prin secolele XV – XVI, când nişte călugări ai mănăstirii Cozia s-au retras aici trăind în sărăcie deplină. Şi-au săpat chilii în stâncă iar pe la jumătatea secolului XVI, adunându-se mulţi pustnici, Misail ridică o bisercă ce şi acum străjuieşte intrarea în complexul monahal”, se arată în monografia locaşului de cult. Mii de turişti şi tot atâţia credincioşi calcă pragul Mănăstirii, fascinaţi de povestea pustnicilor ce au reuşit să trăiască în chili săpate în piatră, în comuniune deplină cu Dumnezeu. “Cel puţin o dată pe an venim la Turnu pentru că este o zonă cu adevărat miraculoasă. Venim cu toată familia pentru a vizita chiliile din stâncă şi pentru a aprinde lumănări”, povesteşte Radu Someşan din Sibiu.

  Singura biserică cu etaj din Oltenia

  Corpul principal al mânăstirii, construit la începutul secolului XX se diferenţiază de toate aşeămintele monahale din Oltenia datorită faptului că este una dintre rarele biserici cu etaj. Ridicată pe planurile unui renumit architect polonez, ce şi-a pus amprenta asupra întregului ansamblu, clădirea adăposteşte în fapt două biserici şi un etaj în care există camera de locuit. Acelaşi architect a executat şi pictura, caracterizată de către experţi ca modernistă.

 Istorie zbuciumată

    Deşi se află la poalele masivului Cozia, într-o zonă deosebită, lăcaşul de cult nu a avut parte de o istorie liniştită. Potrivit monografiilor Mănăstirea Turnu a fost afectată de un incendiu în 1932, pictura interioară fiind refăcută de pictorul Belizarie în 1936. În 1961 este desfiinţată,  abia în 1975 urmând a revenii la statutul de schit în subordinea Mănăstirii Cozia. De abia în anul 1988 revine la denumirea şi funcţionalitatea de mănăstire.

Casetă: Clădirea principală a mănăstirii este formată din două biserici suprapuse. Astfel la parter se află biserica cu hramul Izvorul Tămăduirii, iar la etajul doi  hramul este Schimbarea la Faţă.