Râmnicu Vâlcea: Asineta Giulescu reproduce operele marilor pictori pe goblenuri
0
Pânzele pe care le coase reprezentând reproduceri ale marilor pictori renascentişti au o frumuseţe Divină motiv pentru care nu le vinde niciodată.
La vârsta de trei ani Asineta Giulescu a luat pentru prima oară acum în mână lucrând aşa cum văzuse la bunica. „Îmi plăceau rochiile purtate de ea, frumos tivite cu care ieşea la hora satului. Aşa s-a născut pasiunea mea pentru goblenuri, iar din ac şi aţă am început să fac goblenuri”, spune femeia pe care am găsit-o într-un magazin din centrul oraşului Drăgăşani, loc unde vinde îmbrăcăminte şi încălţămite de cea mai bună calitate. În interior, o atmosferă caldă, plăcută, pe pereţi străjuind zeci de goblenuri înrămate. Aici pot fi văzute „Autoportret”, „Omul cu coiful de aur”, „Rembrandt alături de Saskia, prima sa soţie”, „Madonna Sixtină”, a lui Rafael, sau „Băiatul în albastru”, „Icoană din sec al XVI-lea”, „Sf. Elena”, a lui Veronese, „Dimineaţă de Paşte” sau un goblen, cel mai mare dintre toate, 70 cm/54 cm. „Isus cu Maria Magdalena” după Gerard van Honthorst. „Cred că în goblenul «Prorocul Eremia» din Vechiul Testament, după Rembrandt, cred că am atins perfecţiunea”, povesteşte femeia.
Frumuseţea goblenurile este de sorginte Divină
La un ermitaj, la San Petesburg, Asineta a petrecut ore în şir în faţa monumentalelor tablouri. „Perioada Renaşterii din care m-am inspirat foarte mult în goblenurile mele consider că a fost una în care oamenii au fost aleşi de Dumnezeu”, povesteşte artistul care de 25 de ani coase cu extraodinară migală fiecare punct pe pânză, atentă la nuanţele culorilor, la căldura pe care să o exprime tablourile sale. „Pot sta o zi întreagă să caut o anumită nuanţă pentru o anumită culoare. Este îndeajuns un fir de aţă şi poţi rata totul, poţi schimba înfăţişarea personajului pe care vrei să-l realizezi”, povesteşte cu blândeţe în voce despre „copiii” săi. „Până acum am peste 20 de lucrări realizate, mai am altele în lucru, iar un număr de 15 cred că le-am făcut cadou celor dragi. Nu, de vândut nu o să le vând niciodată, pentru că ele sunt sufletul meu. Este ca şi cum ţi-ai vinde propii copii!”, spune Asineta. Odată cu gablonţurile sale, femeia îşi descoperă pofta de viaţă, puterea de a învinge toate toate obstacolele care se ivesc zi de zi: „Când le dau viaţă tablourilor trăiesc într-o lume pe care chiar dacă a ieşit din mâinile mele, simt că frumuseţea lor vine din sfera Divină, care nu-mi aparţine. Prin goblenurile mele mă simt mereu tânără” îşi deschide Asineta Giulescu baierele sufletului. Micul magazin din centrul „Oraşului dintre vii” a fost vizitat cu ani în urmă cu câţiva ani chiar de preşedintele României, Emil Constantinescu, care s-a arătat impresionat de goblenurile drăgăşenencei.
profil.
NĂSCUTĂ. 20 noiembrie 1954, la Amărăşti, Vâlcea
STUDII. Liceul de cultură generală, Drăgăşani
STARE CIVILĂ. Necăsătorită
IDEAL. Să am o casă a mea, mai retro, un amestec între vechi şi nou.
Ce-mi place
Sunt încântată de frumuseţea nudă, de bunul gust, de oamenii de calitate. Iubesc natura, de la firul de iarbă până la mirosul frunzei sau al crengilor de nuc.
Nu-mi place
Imi displac oamenii cu mai multe feţe, cei perverşi, nepunctuali sau care sunt lipsiţi de credinţă, care sunt... marionete, au feţe de păpuşi. Nu sunt o împătimită a calculatorului sau telefonului mobil.
Întrebări şi răspunsuri
Care este goblenul la care ţii foarte mult?
Cel mai mult mă identific cu personajul Ifigenia care simt că este aşa cum sunt eu. Un personaj romantic, foarte sensibil. La portretul acestui personaj numai inelul de pe deget l-am făcut şi desfăcut de zeci de ori ca să prind pe pânză nuanţa aurului.
Care a fost cel mai greu goblen pe care l-ai realizat?
Dintre toate goblenurile mele, ca să fac Autoportret, de Rembrandt, mi-au trebuit trei luni de zile. Simţeam că îmi ieşea sânge prin ochi din cauza concentrării, mai ales că l-am făcut dintr-o revistă nemţească în care fizionomia pictorului era doar cât o monedă obişnuită.
Se încarcă comentariile...
