Râmnicu Vâlcea: Expoziţia "Drumul crucii", vernisată la Muzeul de Artă

La Muzeul de Artă „Casa Simian" din Râmnicu Vâlcea a avut loc , ieri, festivitatea de deschidere a Vernisajul Expoziţiei de Icoane „Drumul Crucii".

Organizată de către Uniunea Artiştilor Plastici Vâlcea, Institutul de Memorie Culturală CIMEC Bucureşti şi Parohia Trăistari expoziţia îşi propune să ilustreze un tablou sugestiv al continuităţii creatoare în materie de artă religioasă, reunind icoane mai vechi şi mai noi în sensul armonizării tradiţiei şi inovaţiei.Icoanele din secolul al XIX-lea fac parte din colecţia parohiei Trăistari, îngrijită de preotul Petre Veţeleanu. Sunt expuse prăznicare, pictate pe panouri de mici dimensiuni, cu tonalităţi atinse de vreme, dar şi icoane împărăteşti somptuoase, realizate de zugravul Gheorghe - Gherontie în anul 1853, când se afla în mănăstirea Hurezi. Urmând regulile iconografice şi procedeele tradiţionale, artiştii plastici contemporani: Maria Crişan Gaghel, Larisa Elena Maso, Alexandrina Pleşa Popescu, Violeta Scrociob, Teodora Scurtu, Iliana şi Florin Gheorghiu, Augustin Cantea, Dan Diaconu, Vasile Gaiţă, Marcel Naşte, Daniel Stancu, Petti Velici, configurează tendinţele din actualitatea stilistică a genului.

Un tezaur al culturii vâlcene

Într-o geografie a artei munteneşti, Vâlcea ocupă un loc privilegiat prin numărul mare de icoane care s-au păstrat încă din secolul al XV-lea, piese care se află în colecţii mănăstireşti sau la Episcopia Râmnicului.Vernisajul expoziţiei „Drumul Crucii" se înscrie în seria manifestărilor organizate cu ocazia sărbători „Intrării Domnului în Ierusalim" de către Arhiepiscopia Râmnicului în parteneriat cu Primăria Râmnicului având titlul sugestiv „Deschide-ţi sufletul ca o floare de Florii". La eveniment au luat parte oficialităţi locale, preoţi, profesori, oameni de cultură şi numeroşi invitaţi din municipiu şi din ţară.„Prin conţinutul şi funcţia îndeplinită în cult, icoana reprezintă o relevare a experienţei spirituale ortodoxe şi are o esenţă dogmatică. Arta icoanei se întemeiază pe perpetuarea tradiţiilor şi pe fidelitatea faţă de un prototip istoric şi artistic, respectând cu stricteţe regulile unui limbaj elaborat de-a lungul mai multor secole de experienţă. Zugravii trebuiau să stăpânească cunoştinţe temeinice de ordin teoretic şi practic, corespunzătoare cu exigenţele profesionale care le reveneau. Meşteşugul se transmitea din generaţie în generaţie, de la maestru la ucenic, iar în perioada postbizantină târzie au început să apără lucrări cu caracter didactic, podlinikuri ruseşti şi erminii greceşti, ale căror versiuni au circulat şi în mediul artistic românesc.", ne-a relatat muzeograf dr. Ioana Ene