Râmnicu Vâlcea: Amalia Constantinescu este o reporteră pasionată de fotografie

   La doar 23 de ani deşi este unul dintre cei mai buni reporteri de televiziune din Vâlcea, pasiunea ei a rămas fotografia. Spune că iubeşte pozele alb negru, iar pentru talentul ei a fost premiată de mai multe ori.

   Povestea despre pasiunea ei de-o viaţă începe simplu. „Tatăl meu a fost fotograf împătimit. Pe vremuri avea laborator de developare improvizat în baia noastră din apartament. Mică fiind am voalat zeci de filme intrând peste părintele meu, de curiozitate”, îşi începe Amalia Constantinescu povestea despre  pasiunea ei de o viaţă. I-au rămas în memorie momentele în care tatăl îi explica modalitatea în care imaginea rămâne pe hârtia fotografică, dar şi bucuria pe care o încerca atunci când se recunoştea în pozele făcute la diferite ocazii. „Pot spune că talentul şi pasiunea pentru fotografie de la tatăl meu am moştenit-o şi am dus-o mai departe”, explică Amalia. De-a lungul timpului a participat la diverse concursuri de fotografie. „Cele mai apreciate sunt concursurile on-line. Acum un an am reuşit să obţin un binemeritat loc III la un concurs organizat de HotNews. Fotografia câştigătoare este una pe care am făcut-o în piaţa San Marco din Veneţia, unui coleg de al meu în deplasările pe care le făceam cu teatrul Ariel”, îşi aminteşte Amalia. Tânăra spune că iubeşte fotografiile în alb negru şi că întotdeauna i-a plăcut să suprindă detaliul dintr-o imagine. „Decât să prinzi un întreg peisaj e mult mai interesant să găseşti un detaliu definitoriu, care să exprime o stare, o emoţie sau un gând”, explică Amalia opţiunea sa.

 
S-a plimbat prin toată Europa cu Teatrul Ariel

   Pentru că ştie foarte bine limba franceză a fost implicată în proiectele şi turneele făcute în străinătate de către actorii teatrului Ariel din Râmnicu Vâlcea. „Este o poveste frumoasă cum am ajuns la Ariel. După ce câţiva ani din copilărie mi i-am petrecut în Franţa alătui de părinţii mei, ne-am întors în România. Prin clasa a IX-a am mers la cursurile de teatru organizate de cei de la Ariel. Mi-a plăcut atât de mult încât timp de trei ani nu m-am mai despărţit de oamenii aceia. Pentru ca atunci eram o adolescenta rebela si extrovertita, am avut ocazia sa joc într-o piesa de teatru pentru tineri, mai nonconformistă, care a fost foarte bine primită de toţi cei de vărsta mea”, povesteşte cu plăcere Amalia despre o perioadă definitorie pentru cariera ei. Cu cei de la Ariel a ajuns în Elveţia, Belgia, Franţa, Italia, la diferite festivaluri şi concursuri de teatru francofon. „Cel mai mult mi-a plăcut în Veneţia. Era aerulul acela vechi, canalele, gondolele şi suvenirurile, toate m-au inspirat, mi-au stimulat imaginaţia. Acolo am făcut şi cele mai bune fotografii”, explică Amalia. Dacă ar fi să plece în altă ţară spune s-ar întoarce în Franţa. „Acolo cred că aş putea avea şansa să mă afirm”, este de părere Amalia.

Întrebări şi răspunsuri

Cum ai ajuns în televiziune?
A.C.: E o prelungire a pasiunii mele. Deşi nu sunt cameraman îmi place să mă joc cu imaginile. De asemenea, atunci când realizez un reportaj bun experimentez acea satisfacţie a lucrului bine făcut. Apoi e vorba şi de faptul că eşti pus în postura să ajuţi oameni, să scoţi realitatea la suprafaţă.

Mai ai şi alte pasiuni?
A.C.: Da! O grămadă. Îmi place foarte mult să scriu. Când eram în liceu participam frecvent la concursurile de poezie şi eseu. Ba chiar am reuşit să obţin locul I la Concursul Naţional Gib Mihăescu cu un eseu intitulat „Ucenic al lui Freud”

Ce-i place:

Iubesc muzica foarte mult. Ascult muzică în funcţie de stare şi cânt ori de cate ori simt nevoia să mă descarc. În copilărie, părinţii au vrut să îmi exploateze talentul şi m-au dat la Liceul de Artă pentru a studia viola.

Ce nu-i place:

 Urăsc politica şi politicienii. Nu îmi place ipocrizia celor din jur şi nici atunci când munca nu îţi este recunoscută şi apreciată la adevărata ei valoare. Nu îi suport pe oamenii parveniţi care uita de unde au plecat.

Profil

Născută: 18 decembrie 1986, la Râmnicu Vâlcea.
Studii: Facultatea de Litere, sectia Romana-Franceză, Universitatea din Piteşti.
Idealuri: Să viziteze locuri unde puţini oameni ajung.