Râmnicu Vâlcea: Constantin Ionescu, preotul care alină sufletele enoriaşilor

Râmnicu Vâlcea: Constantin Ionescu, preotul care alină sufletele enoriaşilor

Iubeşte satul vâlcean de la poalele munţilor, Tomşani, unde slujeşte de peste 20 de ani. A prins dragostea pentru cele sfinte de la tatăl său.    

Pe 21 noiembrie 1981 a fost hirotonit preot la parohia din satul Tomşani. Prima slujbă pe care a ţinut-o a fost pe 6 decembrie 1981, slujbă care l-a marcat şi l-a apropiat de oamenii din această localitate pentru toată viaţa. „Sunt o persoană foarte sentimentală, mă ataşez uşor de oameni şi de locuri. Întotdeauna am încercat să construiesc ceva pe spusele oamenilor din jurul meu şi chiar dacă de foarte multe ori, am fost dezamăgit, eu am rămas la fel de apropiat şi de încrezător în semenii de lângă mine”, spune preotul Loru Ionescu. Părintele este o persoană sociabilă şi volubilă care a ştiut să îşi câştige simpatia celor din jur, dar mai ales, a ştiut să se facă plăcut şi înţeles de tinerii din localitate, cărora a reuşit să le insufle dragostea pentru cele sfinte. „Îmi place să comunic cu tinerii, iar în perioada în care am predat religia micuţilor la şcoală, obişnuiam să îmi ţin orele de religie chiar în biserică, pentru a-i familiariza cu lăcaşul sfânt şi pentru ca cei mici să înţeleagă mai bine despre ceea ce vorbim”, povesteştele părintele Loru. Preotul spune că l-a marcat pentru totdeauna bunul simţ al bătrânilor de la sat, care odinioară veneau la slujbă în număr foarte mare. „Din păcate, lumea satului s-a transformat foarte mult în ultimii ani. Putem spune că practic nu mai există ţărani în adevăratul sens al cuvântului, iar acesta este un aspect care îmi lasă un gust amar”, se destăinuie preotul din Tomşani.

Teologia, o facultate pentru suflet şi minte

Părintele Ionescu se simte ca acasă în lumea satului pe care o iubeşte nespus şi pe care în sufletul său încearcă să o păstreze nealterată de schimbările moderne. „De-a lungul timpului, am condus pe ultimul drum peste 600 de persoane, iar spaima mea cea mai mare era atunci când vedem locurile goale în biserică a celor care plecaseră dintre noi... Cu timpul, am reuşit să trec peste aceste temeri, mai ales că locurile goale au fost repede umplute de alte persoane”. Preotul mărturiseşte că a avut un model foarte puternic în viaţă, tatăl său, de la ale cărui poveţe, pe care le-a primit în vreamea când nu era decât un copilaş, a încercat să nu se abată. „Tata, a fost mentorul meu. Şi el era tot preot, dar era unul dintre puţinii oameni înzestrat cu o bunătate şi un respect pentru cei din jur, cum nu mi-a fost dat să mai întâlnesc la altcineva. Din păcate, s-a stins mult prea repede, eu nu aveam decât 15 ani când a murit, iar cu puţin până să se sfârşească, mi-a spus că dacă vreau să fac ceva pentru sufletul şi mintea mea, să aleg facultatea de teologie”, îşi aminteşte preotul Loru. 

 
Întrebări şi răspunsuri

Care este cea mai frumoasă amintire pe care o aveţi de la tatăl dumneavoastră?

Cărţile şi faptul că tata a şiut să îmi insufle dragostea pentru citit şi pentru marii scriitori români, dar şi englezi. Îmi amintesc cum tata îmi spunea câte o poveste, iar pentru a descoperii finalul mă îndruma către o anumită carte din bibliotecă.

Ce îi îndrumaţi pe enoriaşii care vin la biserică şi vă ascultă slujbele?

Să încerce să comunice mai mult unii cu alţii, dar mai ales, să încerce să descopere lucrurile frumoase, simple care ne înconjuară la tot pasul pentru că din păcate, trăim într-o lume în care criza morală şi lipsa de civilizaţie primează.

Ce-i place

Adoră muzica de bună calitate, să citească poezie şi să călătorească. Îi place să povestească, dar este şi un bun ascultător. Îi place atmosfera de basm creată iarna de ninsorile abundente peste lumea încremenită în uitare a satului românesc.

Nu-i place

Neseriozitatea, promiscuitatea, mizeria şi că majoritatea oamenilor otrăvesc Pământul. Nu-i place că tot ce era autentic odinioară, a dispărut şi îl doare că pe vreme ce trec anii, mor tradiţiile româneşti, puţin câte puţin.

Profil

Născut

21 mai 1955, în localitatea Vaideeni, judeţul Vâlcea.

Studii

Facultatea de Teologie, Bucureşti

Familie
Căsătorit, are o fiică şi o nepoţică.