Râmnicu Vâlcea: Jandarmul Constantin Cîrnu a fost atacat cu sticle Molotov în Kosovo
0
Şi-a făcut datoria „ca la carte”, a escortat criminali de război, a stat sub zăngănitul ferecvent al mitralierelor, dar cea mai grea misune a rămas dorul de casă.
Este o fire dinamică, a lucrat la Detaşamentul de Intervenţie Rapidă din Timişoara şi de aceea. Nevoia de... adrenalină l-a determinat să se concureze pentru a intra în categoria celor mai bine pregătiţi jandarmi care au plecat în Kosovo.
„Am făcut şase luni de pregătire şi mă simţeam destul de stăpân pe mine pentru a face faţă unei provocări de genul Kosova, motiv pentru care am şi fost acceptat trebând toate baremele impuse. Populaţia din Kosovo ne-a primit foarte bine”, povesteşte jadarmul vâlcean. Despărţirea însă de casă a fost una nu tocmai uşoară. „Dacă pentru noi, militari, lucrurile erau clare, ştiam ce aveam de făcut, pentru familia rămasă în România, să se descurce singură, era foarte dificil” povesteşte subofiţerul. Sub comada ONU şi apoi a EUREX, fostul luptător Antitero a participat la misiuni de protecţia a VIP-urilor, misiuni de pază şi protecţie la Curtea de Justiţie din Mitroviţa, de escortare a judecătorilor internaţionali sau de menţinere a liniştii şi ordinii la tribunalele unde erau judecaţi criminalii de război.
Atacaţi cu sticle Molotov
„Momente foarte grele erau atunci când veneai dintr-o misiune, obosit, extenuat şi primeai ordine că într-o altă parte are loc o manifestare spontană a populaţiei. De fiecare dată ne-am încadrat în timpul de execuţie, iar detaşamentul românesc a fost foarte bine apreciat. Un lucru foarte bun este şi faptul că în perioada 2008-2009 niciun jandarm român nu a fost rănit. A fost un incident când ne deplasam de la bază, la Curtea de Justiţie de la Mitroviţa când am fost atacaţi cu sticle Molotov. Au aruncat în convoaie, numai că au nimerit în portiera maşinii şi eu şi colegii mei am scăpat teferi ”, povestşte jandarmul.
Rafale de mitralieră, la căsătoria copilului
Cu un ochi la „cătarea” armei, mereu în tonus, gata să facă faţă oricărei solicităţi fizice sau psihice, plutonierul ajutant Constantin Cârnu a avut posibilitatea să vadă şi dincolo de teatrul de război. „Ţinuturile sunt de o frumuseţe extraordinară, ceva care seamănă cu imaginile din Apuseni, cu munţi frumoşi, cu vegetaţia mereu verde, cu foarte multe păduri şi un defileu care seamănă izbitor cu ce avem noi aici, un fel de defileu al Oltului sau al Jiului”, povesteşte Constantin. Cât despre zăngănitul armelor, jandarmul vâlcean a trecut peste orice fel de teamă. „Acolo fiecare familie avea armă şi era o obişnuinţă ca la căsătoria unuia dintre copii, să se tragă rafale de mitralieră Kalasnikov în faţa casei”, rememorează amintiri jandarmul.
profil
NĂSCUT. 10 noiembrie 1971, la Creţeni-Vâlcea
STUDII. Şcoala de subofiţeri Orăştie, Facultatea de Drept „Constantin Brâncoveanu”
FAMILIE. Căstorit, are un băieţel
IDEALURI. Să avansez în carieră şi să am noroc şi de o fetiţă care să se joace cu frăţiorul ei.
Ce-mi place.
Să joc şah, să ascult muzică, de orice fel, mai puţin manele, să fac drumeţii pe munte, iar atunci când îmi mai rămâne o fărâmă de timp, să lucrez în gospodărie.
Nu-mi place
Nu accept niciodată să fiu minţit, aşa că nu agreez oamenii cu mai multe feţe, cei care încearcă să-şi creeze o imagine pe care, în realitate, nu o au. Nu accept să fiu înşelat!
Întrebări şi răspunsuri
Care au fost cele mai grele misiuni din Kosovo?
Fiecare misiune nu seamănă cu cealaltă, are particularităţile ei distincte. Au fost multe momente grele, când abia venit dintr-o misiunea, a trebuit să plec într-alta unde izbucnise un conflict spontan, erau persoane turbulente şi era nevoie de intervenţia noastră.
A fost greu de trecut peste... dorul de casă?
Cred că asta a fost cea mai grea misiune. Atâta doar că din două în două luni veneam în permisii pentru două săptămâni şi atunci putea să-i vedem pe cei dragi pe care-i lăsasem acasă. Orele suplimentare făcute se regăseau în zilele de permisie.
Se încarcă comentariile...
