Stiri din Ramnicu-Valcea

Supărat pe mentalităţile care au pus stăpânire pe învăţământul românesc, este prieten cu elevii, le-a dat ID-urile şi a eliminat barierele comunicaţionale, provocându-i să spună tot ce gândesc despre profesorul lor.

Profesorul Eugeniu Belivac a avut o copilărie fericită, iar prin anii 80, chiar dacă umbla cu cheia de la apartament de gât, a trăit la maximă intensitate bucurile vârstei. Cele mai vii amintiri sunt legate de anii studenţiei. „Am făcut multe lucruri bune, dar şi foarte multe năzdrăvănii. De la «olimpiadele tomnatice» cum le spuneam restanţelor, la discuţiile prin care vroiam să schimbăm lumea. Într-o clasă de fete eram cinci băieţi, unul din Turnu Severin, altul din Caracal şi doi basarabeni. Discutam cursurile de seminar, le întorceam pe toate feţele, iar când am terminat facultatea aveam rucsacul plini de amintiri. Aş putea spune că la absolvirea facultăţii aveam un ochi plângând şi altul râzând”, povesteşte Eugeniu.

Cele mai multe discuţii ale studenţilor de odinioară se refereau la modul cum ei, viitorii profesori, vroiau să schimbe mentalităţile într-o Românie post Revoluţionară unde „maşina de fabricat dascăli”, funcţiona după vechile tipare. „La facultatea, la Craiova, am avut nişte profesori foarte buni, cu multă dăruire. M-am titularizat ca profesor de engleză la Colegiul Mircea cel Bătrân, din Râmnicu Vâlcea, dar n-am stat decât două săptămâni. Eu, care am fost elev la acel colegiu, devenit profesor, mă ţineau la distanţă. Apoi mi-am dat examene şi am devenit profesor universitar, la Facultatea «Constantin Brâncoveanu», dar ceva mă îndemna să fac mai mult, să ies din tipare ”, povesteşte cu aducere aminte Eugeniu.

Americanii, mult mai pragmatici

Dorinţa de a deveni partener cu elevii cărora le predă limba engleză, de a fi prieteni, de a-i scăpa pe micuţi de povara teoretizărilor excesive, l-a îndemnat pe Eugeniu să se ocupe într.un mod aparte de copiii de până la 11-12 ani, pe calea iniţiativei private. „Copiii învaţă acum mult mai bine engleza pentru că am eliminat barierele de comunicare, îmi zic pe nume, le-am dat ID-urile mele, le-am făcut un site şi din parteneri ei îmi devin prieteni. Am pus la punct un program «Big buddy summer activities», iar micuţii învaţă pornind de la activitatea practică. Mergem împreună şi facem cercetare, culegem date, am făcut filmuleţe documentare, bineînţeles în limba engleză”, spune profesorul. Programul de educaţie durează cinci zile, primele patru fiind de concepere, iar ultima, de evaluare. Copiii care fac prezentările în limba englează, vizitează muzeele vâlcene, iar pentru a-i implica în viaţa socială, zilele trecute au strâns peturile de plastic de la Malul Alb. „De fiecare dată încerc să vin cu ceva nou, să le dezvolt aptitudinile, să le dezvolt spiritil critic, să-i provoc. Americanii practică acest tip de învăţământ legat de practică, de realităţile cotidiene. De ce să nu încercăm şi noi acest lucru”, a spus profesorul, convins că schimbarea mentalităţilor este un lucru extrem de anevoios, chiar şi în România anului 2009.

Profil
NĂSCUT. 22 iunie 1975, la Râmnicu Vâlcea
STUDII. Facultatea de Litere şi Istorie Craiova, secţiunea engleză-germană
STAREA CIVILĂ. Căsătorit şi are un băieţel de opt ani
EXPERIENŢĂ. Profesor de liceu, de facultate a ales calea antreprenoriatului, devenind prieten al elevilor săi
IDEALURI. Ca la „dl. Trandafir” să vină peste ani un fost elev care să-i spună simplu, mulţumesc!

Întrebări şi răspunsuri
1)Ce crezi tu despre învăţământul românesc?
A fost o perioadă când am crezut că învăţământul românesc se zbate în mediocritate şi că va rămâne multă vreme la fel. N-am renunţat niciodată la idealurile mele de a schimba ceva, de a lucra într-un anume fel cu copii, pecare-i consider prietenii mei.

2)Care este mesajul pe care-l transmiţi elevilor tăi?
Vreau să înţeleagă că viaţa este o permanentă învăţare şi când crezi că ştii chiar totul, ţi-ai luat doctorate, poţi să mai ai de învăţat chiar de la o furnică. Să le dezvolt copiilor dorinţa de cunoaştere, dar şi de a-i provoca să critice, să spună orice, cu argumente.

Ce-i place
Mi-am descoperit, de vreo patru ani încoace, ca pasiune, fotografia şi m-am înscris, alături de prietenul meu de la Antract, Bobiţă Cătuşanu, la prima expoziţie care a avut la Nuremberg.

Ce nu-i place
Nu sunt de acord cu lucrurile făcute de mântuială, doar de dragul de a fi consemnate că au fost făcute. Sunt adeptul lucrurilor făcute temeinic, chiar dacă uneori poţi întâzia termenul de predare.