Râmnicu Vâlcea: PORTRET: Adina Enachescu, matematicianul expert în haiku

Adina Enăchescu

Provine dintr-o familie de intelectuali şi spune că a îndrăgit poezia şi literatura încă de mică. Cu toate acestea destinul decis ca ea să fie un bun matematician.

Profil: Născută la 25 august 1933 - Râmnicu Vâlcea
Educaţie: Facultatea de Matematică a Universităţii Bucureşti
Idealuri: Să lase generaţiilor următoare opera sa literară

Adina Enăchescu este un paradox în viaţă. O matematiciană de excepţie, prima în generaţia sa, elevă a reputatului academician Grigore Moisil, a ajuns în ultimii 20 de ani una din cele mai apreciate scriitoare vâlcene, cu o predilecţie pentru poezia japoneză haiku. „Mie de mică mi-a plăcut să scriu şi să citesc. Tatăl meu era scriitor şi jurnalist, iar prin anii 50 - 60 publica în ziarele centrale editoriale. Mă lua pe lângă el atunci când scria, iar eu încercam să îl imit. Din cauza viziunilor sale ce nu se încadrau în linia partidului de la conducere a avut mari probleme cu Securitatea, aproape un an fiind închis în beciurile miliţiei. Din această cauză nu am reuşit să fac Filosofia, unde îţi trebuia un dosar curat. La Matematică am intrat de nevoie", povesteşte scriitoarea. Cu toate acestea Adina Enăchescu a excelat pe drumul ce a fost nevoită să îl parcurgă. „Aveam numai note mari, învăţam zi şi noapte, chiar am reuşit ca ultimii doi ani de facultate să îi fac în unul singur", îşi aminteşte doamna Enăchescu. Devenită profesor de matematică s-a întors pe plaiurile natale, de une a reuşit să ghideze în viaţă sute de elevi ce acum au devenit personalităţi în domeniile lor de activitate. Nu şi-a uitat niciodată însă adevărata înclinaţie, aceea ce o îndruma spre literatură. „În 88, când am ieşit la pensie m-am apucat de scris: poezie, eseu, reportaj. Era pasiunea mea de o viaţă pe care am reuşit de atunci să o descătuşez", îşi aminteşte cu drag Adina Enăchescu.

Abonată la concursurile naţionale

Premiile nu au întârziat să apară, scriitoarea fiind o „abonată", a concursurilor naţionale şi, mai nou, internaţionale de versuri şi eseu. „De haiku m-am apucat din întâmplare. Eram la un cenaclu în Bucureşti când unii din colegii mei veniseră cu nişte versuri ce mi se păreau ciudate, dar în acelaşi timp plăcute. M-am documentat şi am decoperit această formă de poezie japoneză", îşi aminteşte profesoara.

Întrebări şi răspunsuri?

Câte cărţi aţi publicat până acum?
Până în prezent au ieşit de sub lumina tiparului un număr de 25 de cărţi, iar a 26 este în editură la Arad. Majoritatea cărţilor sunt de poezie şi de eseuri. Cea mai importantă recunoaştere a muncii mele a fost Marele Premiu primit anul acesta la „Concursul Naţional - Pe aripi de Dor" de la Domneşti. În toată „cariera" mea de scriitor am primit aproape 100 de premii.

Ce fel de haiku scrieţi?
Haiku se poate scrie în mii de feluri. Eu am încercat ca versurile mele să fie unele bine ancorate în realitate şi care să exprime ceea ce văd în jurul meu. Mulţi spun că eu scriu haiku social şi sunt foarte apreciată pentru asta. Am primit mai multe premii din partea societăţii române de haiku, afiliată celei asemănătoare de la Tokio.