Povestea Iacărilor Acrobaţi, aviatorii care încântă sute de mii de români. „Mereu găseşti în buzunarele noastre o pungă“

Ioan Postolache (52 de ani), pilot instructor de zbor, Dan Ştefănescu (49 de ani), pilot comandant pe Boeing 737 în cadrul companiei Tarom, şi Dan Conderman (47 de ani), pilot instructor Boeing 737 la compania Blue Air, au înfiinţat în urmă cu 11 ani formaţia „Iacării Acrobaţi” şi de atunci, an de an, organizează adevărate spectacole pe cer, la manşa unor aeronave româneşti fabricate la Bacău, Yak - 52.

Deşi fiecare dintre cei trei acrobaţi ai aerului are propira meserie, de pilot instructor sau de pilot de linie, pasiunea pentru avioane şi „haiducia” din tinereţe i-a determinat să-şi dorească mai mult decât un zbor cuminte.

Se tot întâlneau frecvent prin diferite colţuri ale lumii, cum spun chiar ei, mâncau împreună, în aceeaşi zi, micul dejun în Europa şi prânzul prin Africa, se ştiau bine, îşi cunoşteau calităţile de pilot, dar nu se întâmplase încă legătura.

Motivele erau multe, să faci o formaţie de zbor acrobatic necesita mai întâi bani, pentru aeronave în primul rând şi apoi pentru mentenanţa echipamentului de zbor, timp şi un aerodrom dispus pentru găzduire. Toate aceste neajunsuri au pălit însă în faţa pasiunii.

Cei trei Iacări îşi pregătesc planul de zbor înainte de show-ul aviatic   FOTO Diana Frîncu 

„Într-o dimineaţă, am văzut pe internet că se fac Yak-uri la Bacău”

Nebunia asta frumoasă a început undeva în iarna anului 2005, povesteşte Dan Ştefănescu, în cartea “Iacării Acrobaţi. Aripi Româneşti”, scrisă de Maria Cristina Ţilică şi publicată de editura Curtea Veche Publishing.

După ce a demisionat din cadrul Aeroclubului României, Ştefănescu a început să viseze la un avion de acrobaţie al lui, cu care să poată să zboare liber, fără constrângerile impuse unui pilot de linie.

Dan Ştefănescu, la manşa unui avion Yak, produs al Bacău FOTO Diana Frîncu

“(…) Erau tot felul de oportunităţi pe internet. Căutam avioane, dar nu aveam banii pentru aşa ceva. Mă interesam în stânga şi în dreapta care ar fi cel mai bun avion pentru acrobaţie, dar fonduri ioc. Apoi, într-o dimineaţă, am văzut pe internet că se fac Yak-url al Bacău şi am zis: hai să vedem, să stau de vorbă şi eu cu o fabrică de avioane. Am trimis un fax, (...) şi mi s-a răspuns surprinzător de repede, într-o jumătate de oră”, povesteşte Dan Ştefănescu, în cartea dedicată Iacărilor.

Cele trei Yak-uri româneşti "se aşează" bine pe cer, iar motoarele lor fac un zgomot asurzitor  FOTO Diana Frîncu

Întâlnirea dintre pilot şi reprezentanţii fabricii de la Bacău a avut loc în ultima zi de vineri de dinainte de vacanţa de Crăciun, din anul 2005. Când a ajuns în fabrică, Dan Ştefănescu “s-a îndrăgostit” pe loc de cele cinci avioane “în ţiplă” pe care i le-a prezentat pilotul de încercări al fabricii băcăuane. De la această primă vizită şi până la achiziţionarea pripriului avion de acrobaţie nu a trecut mult timp. Anul următor a reuşit să bată palma cu conducerea fabricii de la Bacău şi a cumpărat primul avion, dar cu condiţia să fie achitat în rate.

“…toată lumea în România îşi cumpăra proprietăţi, noi ne luam avioane!”

“Am semnat contractul, nu puteam să dau înapoi şi nu mi-a venit să cred. Mi-am zis: Las că văd eu, mă descurc pentru un avion (…) Am plecat la birou, zicând în sinea mea: Ia uite cum mi-am luat un avion! (…)”, povesteşte Ştefănescu în Iacării Acrobaţi.

Iacării Acrobaţi se pregătesc de spectacol FOTO Diana Frîncu

După ce a testat avionul la Bacău, împreună cu alţi prieteni piloţi, Dan Ştefănescu nu a plecat acasă cu unul, ci cu două Yak-uri, pentru că deja îi încolţise în minte gândul unei formaţii de piloţi acrobaţi. Numele formaţiei s-a născut aproape firesc, după mai multe încercări. Pentru că erau la manşa unor avioane Yak, nu aveau cum să se numească altfel decât “iacări”

“Era în 2005 când toată lumea în România îşi cumpăra proprietăţi, noi ne luam avioane!”

Ultimul Yak, achiziţionat la mâna a doua din SUA

Cel de-al treilea avion Yak a fost achiziţionat de Dan Conderman tocmai din SUA. Era un aparat la mâna a doua, care zburase deja 280 de ore, iar  proprietarii cereau pentru el 120 de mii de dolari. Preţul rezonabil pentru avion, dar mult prea mare pentru buzunarul pilotului român. Conderman a reuşit să-şi împlinească visul cu ajutorul unor prieteni care au contribuit şi ei cu bani.

Dan Conderman, aripa stângă în cadrul formaţiei Iacării Acrobaţi  FOTO Diana Frîncu

“Într-o lună şi jumătate avionul a fost la Constanţa în port. Dan Ştefănescu credea că îl păcălesc. Îi spusesem că mă duc în America să mă plimb şi când a văzut că, într-o lună şi jumătate, avuionul a venit la Constanţa în port, nu i-a venit să creadă”, povesteşte în aceeaşi carte, pilotul Dan Conderman.

Un omagiu adus piloţilor români din al Doilea Război Mondial

Ultimul Yak 52 TW era tot ceea ce mai lipsea pentru o formaţie de trei piloţi care să facă un spectacol unic pe cer în formaţie. Pe scurt, aşa s-a născut singura trupă de piloţi români care zboară cu avioane româneşti de acrobaţie.

Un adevărat sibol românesc, mai ales că pe coada celor trei aeronave autohtone sunt prezente imagini cu cei mai importanţi aviatori militari de elită ai României, care au luptat în cel de-al Doilea Război Mondial, Cpt. Av. Tudor Greceanu, Cpt. Av. Constantin Bâzu Cantacuzino, Cpt. Av. Alexandru Şerbănescu, adevărate modele nu doar pentru piloţii din întreaga lume.

Formaţia de trei piloţi acrobaţi s-a născut aşadar din dorinţa de a trece dincolo de limite şi pentru a oferi celor pasionaţi, un spectacol unic în peisajul românesc şi nu numai.

Spectacol total realizat de echipa de piloţi români acrobaţi  FOTO Diana Frîncu

“Dacă doreşti să zbori, poţi să-ţi învingi barierele de orice fel. Noi ne străduim să facem cât mai bine tot ceea ce facem, dar o facem şi pentru noi, să ne simţim mulţumiţi şi se pare că şi publicului îi place ceea ce facem noi. Pentru ca formaţia să meargă trebuie să existe o încredere reciprocă. Surprinzător, colegii mei au foarte multă încredere în mine şi eu, de asemenea, am încredere în ei. Lucrurile acestea se câştigă în timp, în ani, nu doar în aer, ci şi la sol. Se pare că ne-am acceptat unii pe alţii, aşa că mergem înainte”, a declarat pentru Adevărul, Dan Ştefănescu, părintele Iacărilor Acrobaţi, aripa dreaptă a formaţiei şi managerul echipei.

“Mi-am dorit să fiu marinar”

Chiar dacă ceea ce fac cei trei piloţi pe cer pare o adevărată nebunie, mai ales că show-ul lor este condimentat cu efecte pirotehnice care îţi dau fiori de teamă, dacă nu eşti avertizat înainte, iacării spun că pentru ei teama nu are ce să caute acolo sus, deasupra norilor.

Iacării Acrobaţi, în formaţie, înaintea unei explozii controlate de la sol, în timpul demonstraţiei de la Băneşti FOTO Diana Frîncu

“Când mă urc la manşă nu mai am emoţii. Pentru mine acolo sus este ceva firesc, sunt la locul meu de muncă. Nu-mi este teamă, dacă mi-ar fi, n-aş mai face asta, m-aş ocupa de altceva. Aproape de fiecare dată când vorbesc cu cineva, mă întreabă de ce mi-a plăcut să fac asta. Este o întrebare la care mi-este imposibil să dau un răspuns de care să fie eu mulţumit. Nu ştiu de ce. Poate pentru că fiecare om este făcut pentru o anume meserie. Când eram mic şi până în clasa a X-a, am vrut să mă fac marinar. M-a condus, cred, mai mult dorinţa de a cunoaşte lumea. Am descoperit apoi că lumea o poţi vedea mai repede cu avionul şi am hotărât că asta e calea mea. De sus aproape toate lucrurile sunt frumoase. Important este să-ţi păstrezi calmul, să faci ceea ce trebuie să faci atunci când trebuie să faci, nu mai târziu, nu mai devreme. Mulţumirea noastră cea mare este ca cei care se uită la tine să fie fericiţi”, a declarat pentru Adevărul,  Ioan Postolache, cap de formaţie al Iacărilor acrobaţi.

“Avion cu motor, ia-mă şi pe mine în zbor”, puterea unei incantaţii

Cel care se află, pe cer, în fruntea colegilor săi, spune că acele célèbre versuri “Avion cu motor, ia-mă şi pe mine în zbor” pe care le strigau copiii când zăreau un avion a avut, în cazul său, puterea unei incantaţii. Pentru Postolache, acel gând din copilărie s-a materializat la maturitate.

Ioan Postolache, în timp ce-şi pregăteşte aparatul de zbor pentru show-ul aviatic   FOTO Diana Frîncu

Interesant este că, dincolo de spectacol, de pasiune de adrenalină, cei trei piloţi români spun că oricine poate pilota un avion şi că avioatorii, nici măcar cei care fac acrobaţii, nu sunt supraoameni. Trebuie însă să-ţi depăşeşti frica de zbor, pentru că fiecare om, de la pilot la simplu pasager, reacţionează într-un fel anume în aer. Depăşirea fricii nu se face aşa, bătând din palme, doar spunând, gata, nu-mi mai este frică. Există un set de teste psihologice şi medicale la care sunt supuşi viitori piloţi, după care urmează testul suprem: primul zbor, în urma căruia mulţi renunţă de bunăvoie şi decid să rămână la sol.  

“Pe toţi oamenii îi afectează zborul, într-un fel sau altul. Unora li se face rău. Din acest motiv, întotdeauna găseşti în buzunarele noastre o pungă. Noi, piloţii, avem o oglindă şi putem să verificăm ce se întâmplă în avion. (…) dacă observă că nu e în regulă ceva, aterizez şi gata. (…) pentru a fi pilot acrobat, nu trebuie calităţi special (…) Unii renunţă după primele încercări, dacă văd că nu se simt bine” explică Ioan Postolache.

Efecte pirotehnice, în timpul show-ului aviatic oferit de Iacrării Acrobaţi, pe aerodromul din Băneşti  FOTO Diana Frîncu

Cei trei piloţi acrobaţi români au devenit mai nou eroi de carte. Poveştile lor de la manşa Yak-urilor construite la Bacău, dar şi date tehnice prezentate în special pentru pasionaţi sunt redate pe larg în cartea “Iacării Acrobaţi. Aripi Româneşti”, lansată, sâmbătă, la aerodromul de la Băneşti.