Povestea incredibilă a copilului ploieştean devenit rege al pungaşilor
0
Historia.ro a publicat povestea demnă de roman de aventuri a lui George Manolescu. Născut la Ploieşti, în 1871, acesta a reuşit să trăiască în lux în marile capitale ale Europei, strângând o avere impresionantă din înşelăciuni şi furturi, încă de la o vârstă fragedă
Supranumit „regele pungaşilor", George Manolescu a petrecut primii ani din viaţă la Ploieşti. Probabil aici a deprins şi o parte din „arta de a se descurca". Încă de copil, Manolescu era pasionat de călătorii şi aventură, în anii de început ai învăţăturii manifestând o adevărată pasiune pentru geografie. Ţinând seama de această înclinaţie a tânărului, tatăl său, boiernaş scăpătat, devenit ofiţer de cavalerie şi mutat dintr-o garnizoană într-alta din pricina conflictelor cu superiorii, îl va înscrie la Şcoala de Marină din Galaţi, potrivit Historia.ro. La 14 ani, George se strecoară la bordul unui vapor care transporta mărfuri, fiind descoperit după câteva zile şi debarcat la Constantinopol, unde buzunăreşte un ofiţer turc înainte de a fi repatriat.
Iată câteva fragmente din povestea publicată de Historia.ro: Reîntors în ţară, nu va avea astâmpăr, viitoarea lui ţintă fiind acum Parisul, dar va sfârşi prin a ajunge la Atena, unde, negăsindu-şi niciun rost, se gândeşte să repete figura de la Constantinopol, cu repatrierea pe spezele Legaţiei române. Întâmpină însă un refuz net şi atunci, într-un gest teatral, îşi trage un glonţ în piept („într-un loc în care bănuiam că n-o să-mi pricinuiască o rană mortală"), cu un revolver cumpărat din ultimele economii. Rana este însă destul de serioasă, la un moment dat viaţa îi este în pericol, dar reuşeşte să depăşească faza critică, datorită tinereţii (avea 16 ani) şi mai ales constituţiei sale robuste. Cât timp se află pe patul de suferinţă are norocul - cel puţin aşa povesteşte el - ca, în timpul unei vizite făcute la spital, regina Olga a Greciei să se înduioşeze de soarta lui, ba mai mult, după însănătoşire, să-l invite la Palat şi să-i înlesnească întoarcerea în România pe socoleala Curţii Regale. Cât adevăr există în toate acestea e greu de ştiut.
La Paris, înşelând vigilenţa negustorilor de diamante
Gândul de a vedea Parisul nu-l părăseşte şi, în vara lui 1888, se îmbarcă din nou clandestin, la Brăila, pe o navă care transporta cereale, cu destinaţia Anvers. După mai multe peripeţii, inclusiv un nou popas la Constantinopol, unde este debarcat cu forţa, îşi vede în fine visul cu ochii: ajunge în Oraşul Lumină, via Marsilia, întreţinându-se pe drum din furtişaguri. Se stabileşte în Cartierul Latin, unde locuiau majoritatea tinerilor români veniţi să studieze în capitala Franţei, şi el însuşi se înscrie la Facultatea de Drept, condiţie pe care i-o pun părinţii pentru a-i acorda o mică rentă lunară. Banii nu îi ajung nici pe departe şi nici la carte gândul nu îi prea stă („drept să spun, cafenelele şi viaţa lor nocturnă mă interesau mai mult decât tot Dreptul Roman") şi, ca atare, începe să fure mai ales obiecte din argint din marile magazine pariziene, ca „Printemps" sau „Bon Marche".
Dar, pentru că nu reuşeşte să-şi acopere din vânzarea lor cheltuielile tot mai mari pe care le făcea, găseşte o nouă îndeletnicire mult mai rentabilă: îmbrăcat extrem de elegant şi descinzând din trăsuri luxoase, vizitează prăvăliile marilor negustori de diamante („diamantaires"), cerând să i se arate sortimente de pietre nemontate. Profitând de neatenţia proprietarilor sau a vânzătorilor, încântaţi de un asemenea client, pe spinarea căruia speră să facă o afacere pe cinste, Manolescu subtilizează cu abilitate de prestidigitator câteva dintre giuvaericalele prezentate spre „vizionare". Având veniturile astfel asigurate, închiriază o vilă aproape de Champs Elysees, face rost de un landou tras de doi splendizi trăpaşi şi cumpără un cal de călărie la fel de frumos. În plus, angajează un vizitiu îmbrăcat în uniformă cu fireturi, un camerist, o portăreasă şi un grăjdar, pe lângă un antrenor care să menţină în formă perechea de cai de curse special achiziţionaţi pentru a participa la alergările de pe Hipodromul Longchamp. Mănâncă la restaurantele pariziene cele mai scumpe, are loja sa rezervată la marile teatre, este invitat în cercuri aristocratice, unde trece drept odrasla unei familii extrem de bogate. Şi, toate acestea, dacă ar fi să-l credem, când are doar 18 ani! Trăieşte astfel ca în paradis timp de doi ani. Escroc sentimental, face numeroase cuceriri feminine, idealul său mărturisit fiind acela de a lua în căsătorie o tânără cu dotă apreciabilă, de pe urma căreia să profite tot restul vieţii.
Pentru a menţine aparenţele are nevoie de câştiguri tot mai mari, riscă din ce în ce mai mult, până când inevitabilul se produce: prins asupra faptului de către un negustor de diamante, este arestat, judecat şi condamnat la patru ani de închisoare. Tocmai împlinise 19 ani. Perioada care urmează este cea mai neagră din întreaga sa existenţă. Fire rebelă, nu se poate obişnui cu regulamentul penitenciarului şi atunci, ca pedeapsă, va face cunoştinţă cu neagra „oubliette", cum se spune în franceză, locul unde pe cei condamnaţi „îi uită Dumnezeu" şi unde numai la prânz, printr-un minuscul orificiu, pătrunde o slabă rază de lumină, în tot restul timpului domnind o beznă absolută, de iad.
Traversând Atlanticul spre Canada şi SUA, apoi Pacificul spre Japonia
Când scapă din acest coşmar, Manolescu se întoarce la Bucureşti, dar nu rămâne acolo decât puţină vreme deoarece, profitând de o mică moştenire, pleacă la Londra, unde îşi cumpără din Saville Row, centrul mondial al eleganţei masculine, câteva costume impecabile, apoi se îndreaptă spre Monte Carlo pentru a-şi încerca norocul. Nu-l va găsi (dar va întâlni o tânără şi drăguţă rusoaică, petrecând cu ea câteva săptămâni agreabile), aşa că va porni din nou la drum. Va trece pentru prima dată Oceanul, îndreptându-se spre Canada, unde, la Halifax, va câştiga o sumă bunicică la o partidă de poker cu un bogătaş american. Din Canada va ajunge în Statele Unite, la Chicago, unde va poza ca „ducele de Otranto" şi va încerca o căsătorie cu fiica unui financiar local, dar proiectul va eşua, deoarece viitorul socru pretindea dovada acestei origini nobile. Următoarea etapă, San Francisco, spre care călătoreşte cu trenul, profitând de ocazie pentru a „uşura" pe una dintre pasagere, o americancă, de giuvaerurile şi banii aflaţi într-o geantă lăsată din negligenţă în compartimentul temporar părăsit. Păgubaşa va trage semnalul de alarmă, pasagerii vor fi supuşi unei percheziţii amănunţite, dar cine să îndrăznească să-l percheziţioneze pe cel care se legitima (cu paşaportul şterpelit mai demult şi păstrat special pentru asemenea ocazii) ca „marchizul de Passano", nepotul ambasadorului Spaniei la Washington?
Căsătoria cu o contesă germană
Aventurile continuă în acelaşi ritm ameţitor. Cu observaţia că Manolescu nu cultivă violenţa şi cu atât mai puţin crima, asasinatul, care îi repugnă. Într-o epocă prin excelenţă a eleganţei, recurge, pentru a-şi atinge scopurile, la metode elegante. Arma predilectă folosită: şarmul personal.
În vederea unui nou voiaj în America procedează cât timp se află în Franţa la un alt furt de bijuterii, dar este arestat şi se pricopseşte, cum era de aşteptat, cu o condamnare la închisoare. La eliberare, se îndreaptă spre o nouă detinaţie, Italia, făcând în tren cunoştinţă cu o contesă de origine germană, care călătorea împreună cu mama ei. Se îndrăgosteşte imediat de tânăra femeie (care a jucat, spune el, „poate cel mai important rol în cursul vieţii mele"), dar căreia, din discreţie, îi dă un nume fictiv: Gerda. În realitate, după cum avea să dezvăluie ulterior presa, era vorba de contesa Angelika Wilding von Koenigsburg, pe care o va cere prompt în căsătorie, ceremonia nupţială fiind oficiată de însuşi arhiepiscopul de Genua, în timp ce martori sunt consulul român (Manolescu s-a prezentat sub numele său adevărat), plus, după spusele sale, doi nobili italieni - un marchiz şi un duce. Evenimentul se petrecea la 17 martie 1898, iar, după un sejur la Roma şi Napoli, tânăra pereche se stabileşte iniţial în Germania, unde familia se măreşte în anul următor prin naşterea unei fetiţe. Noua condiţie de familist nu îl face pe tânărul tată să îşi schimbe năravurile. Manolescu iroseşte în curând zestrea soţiei, are o relaţie cu o altă femeie (al cărei frate îl provoacă la duel) şi, ajuns din nou lefter, redevine „şoarece de hotel". Îl paşte însă ghinionul, este arestat la Frankfurt (unde se alege cu o condamnare de câteva luni), apoi este extrădat pentru un alt furt în Elveţia, unde justiţia este mult mai severă. Simulează însă cu succes nebunia, fiind pedepsit doar cu închisoare corecţională timp de jumătate de an.
Citiţi AICI toată povestea.
Ai aflat ceva interesant, ai pozat sau ai filmat? Scrie-ne pe ploiesti@adevarul.ro!
Pentru ultimele noutăţi din Prahova, click pe poza de mai jos:
Se încarcă comentariile...
