Emil Bozieru, arbitrul pentru care pasiunea n-a avut vârstă!

Niciodată nu este prea târziu pentru a-ţi realiza visurile. De acest lucru s-a convins şi arbitrul prahovean Emil Bozieru, care a intrat în lumea „fluieraşilor" la 22 de ani, vârstă la care alţi colegi de-ai lui deja aveau vechime în domeniu.

I-a plăcut de mic fotbalul, însă nu l-a putut practica pentru că părinţii i-au cerut ca pe primul plan să fie învăţătura. Nu a renunţat, însă, niciodată la visul lui, iar când era la facultate, la Iaşi, a început şcoala de arbitraj, însă primul meci l-a asistat în Prahova. Deşi era printre cei mai în vârstă începători, ajutat de o condiţie fizică de invidiat, dar şi de o ambiţie de fier, Emil a recuperat într-o perioadă record timpul „pierdut", promovând în numai patru ani de la debut în Liga a III, performanţă pe care mulţi dintre colegi de-ai lui, cu vechime în arbitraj, n-au reuşit-o.

Retrogradat de...vârstă!

Dar toate au timpul lor, iar vârsta i-a fost şi duşman, văzându-se obligat ca în 2010, când a împlinit 35 de ani să se retragă din Liga a III-a, conform normelor Federaţiei Române de Fotbal (FRF), continuând să arbitreze la nivel judeţean. Îi rămân şi câteva vise neîndeplinite, printre care şi cel de a oficia o partidă alături de Pierluigi Colina, pe care-l consideră cel mai bun arbitru al tuturor timpurilor. Din ţară îl preferă pe asistentul Ionel Popa din Paşcani.

Pentru maniera în care a condus meciurile a fost premiat, în 2009, de către Comisia Judeţeană de Arbitri Prahova ca fiind „Cel mai bun asistent", iar la retragere din Liga a III-a a primit de asemenea diplome de merit pentru obiectivitatea în activitatea sa. 

Profesor de matematică şi director de mai bine de opt ani de zile la Şcoala din Păcureţi, Emil Bozieru şi-a arătat calităţile de dascăl şi în rândul tinerilor pe care-i pregăteşte să intre în rândul cavalerilor fluierului. „Răspund direct de juniorii şi stagiarii prahoveni, pe care înainte de a-i învăţa normele arbitrajului, încerc să-i fac să înţeleagă că fără muncă, dorinţă, dar mai ales pasiune, nu vor putea face performanţă. Iar dacă le au pe cele trei este imposibil ca rezultatele să nu apară. Pentru orice arbitru promovările sunt momentele de satisfacţie maximă", ne-a declarat Bozieru.

„Matematica" satisfacţiilor

Matematician fiind, Emil a ţinut strict evidenţa partidelor la care a fost prezent, iar pe 24 septembrie şi-a trecut în palmares meciul cu numărul 1.000 pe care l-a arbitrat. L-a felicitat la finalul partidei chiar fiica lui, Sarra, în vârstă de numai cinci anişori, pe care Emil o va îndruma să urmeze un sport. „Probabil că o voi da la tenis, înot, la ceva individual, nu de echipă. Important e să facă mişcare, ca să se dezvolte sănătos şi armonios", a completat arbitrul prahovean.

În vârstă de 36 de ani, Emil Bozieru se simte împlinit şi pe plan professional, şi pe cel personal şi s-a convins pe deplin că în spatele oricărui bărbat puternic este o „doamnă de fier". În cazul lui este vorba despre iubita sa, Raluca, persoana care i-a fost alături în ultima perioadă şi care l-a ajutat să treacă peste momente dificile.

Ai aflat ceva interesant, ai pozat sau ai filmat? Scrie-ne pe ploiesti@adevarul.ro!

Pentru ultimele noutăţi din Prahova, click pe poza de mai jos: