Copilul-minune al Hollywood-ului, Shirley Temple, educată spartan: „Grija noastră era să-i ascundem că are 5.000 de dolari pe săptămână“

0
Publicat:
Ultima actualizare:

Shirley Temple (1928-2014), copilul-minune al cinematografiei americane, a avut lumea la picioare încă de la vârsta de 3 ani, atunci când a debutat pe marile ecrane în primul său film, War Babies.

La 6 ani obţinea mult râvnitul Oscar şi a rămas până în prezent cel mai tânăr actor recompensat cu premiul Academiei Americane de Film. S-a retras de pe marele ecran la vârsta de 22 de ani, după ce oferise publicului nu mai puţin de 43 de lungmetraje.

Dacă rolulrile sale sunt arhicunoscute de cinefili, viaţa ei din spatele studiourilor de filmare, cel puţin în perioada copilăriei şi a adolescenţei, rămâne un mare secret, iar informaţiile au ajuns către public doar atât cât mama ei, Amelia Temple, a acceptat să ofere.

Deşi era un adevărat star de cinema, Shirley nu a fost niciodată un copil răsfăţat. Conştientă de talentul fiicei sale, Amelia Temple s-a îngrijit ca Shirley să aibă o copilărie normală, asemenea celorlaţi copii de vârsta ei. Fetiţei, care câştiga premii râvnite de marile vedete al Hollywood-ului, nu i se permitea să intre în contact direct cu fanii ei. Mama ei a înţeles că este mult prea mică pentru a pricepe ceea ce se întâmplă în jurul ei.

Primea 50 de cenţi pentru gumă de mestecat dacă îşi învăţa lecţia

Într-un soi de scrisoare deschisă, care a fost publicată chiar şi în România, în revista săptămânală Realitatea Ilustrată (14 februarie 1939), Amelia Temple descria, sub titlul “Cum îmi cresc fiica”, aspecte din viaţa celebrei actriţe.

“Copilul meu este un copil ca toţi alţii, ce-şi iubeşte părinţii şi este iubit de ei şi care se îmbufnează atunci când nu primeşte desert. Grija de căpetenie a mea şi a soţului meu este să-i ascundem, cât mai mult cu putinţă, faptul că are 5.000 de dolari pe săptămână. Când îşi învaţă bine lecţia de istorie, tatăl ei îi dă cinci zeci de cenţi ca să-şi cumpere gumă de mestecat. Shirley trebuie să-şi deretice singură, în fiecare dimineaţă odaia. Un copil nu poate fi crescut fără să i se insufle simţul răspunderii. Îi place mult să gătească şi este foarte îngrijită. Evident, fiica mea primeşte foarte multe daruri. Majoritatea le donez maternităţii din Los Angeles. Nici Shirley nu obţine ceea ce doreşte. Mi-a bătut capul mult să-I cumpăr un stylo de sticlă. Am refuzat-o întotdeauna spunându-I: << E prea scump, draga mea!>> Dar, şase luni mai târziu, când s-a înapoiat din vacanţă, i-am cumpărat unul, pentru că devenise un obiect util la şcoală…”, scrie Amelia Temple, mama actriţei.

Marea grijă a mamei lui Shirley Temple pare să fi fost ca fiica ei să nu simtă deloc faptul că a intrat de la o vârstă fragedă în lumea celor mari şi să nu devină conştientă de celebritatea ei. În acest scop avea reguli stricte, de la care nu se abătea nici măcar pe platourile de filmare, unde îşi însoţea copilul minune în permanenţă.

Nu ştia că este vedetă

Fetiţa, care deja cucerise inimile tutoror, prefera să se joace cu marile vedete alături de care lucra în celebrele ei filme. Printre partenerii ei preferaţi de joacă au fost Gary Cooper, alături de care a filamt în „Vagaboanda”, şi Freddie Bartholmew, al doilea cel mai bine plătit copil star de cinema de la Hollywood, mărturiseşte Amelia Temple.

Mult timp, spune mama actriţei, Shirley nu a ştiut cât de adulată este de mii de fani, unii chair fanatici, care la un moment dat au creat şi un club The Templers, cu ramificaţii, în anii 40, în toate colţurile lumii. Au fost scrisori în care i se cereau şuviţe din păr, atunci când presa vremii scria că. în următorul film, Shirley va avea o altă coafură şi se va tunde special pentru asta.

„Îndeletnicirea mea de mamă de vedetă este foarte cuprinzătoare, scrie Amelia Temple. În fiecare dimineaţă, curierul ne aduce mai multe sute de scrisori: dovezi de admiraţie, declaraţii de dragoste, invitaţii, propuneri, cereri, etc. (...) În acest club (The Templers n.r.) se înscriu toate fetele ai căror părinţi găsesc că seamănă oarecum cu Shirley sau că posedă însuşiri speciale pentru cinematograf. Evident, fiecare dintre ele se grăbeşte să ne trimită fotografia ei şi să ne facă propuneri variate. (...)Shirley nu se ocupă deloc de corespondenţă. Ea nici nu ştie că are atâţia admiratori”.

“O premieră este un compliment?”

Shirley participă pentru prima dată la o premieră a unui film în care a avut rolul principal abia în anul 1937, la prima difuzare a lungmetrajului Heidi. A fost şocată de câtă lume se afla în sala de spectacol, dar nici măcar atunci, mama ei nu i-a permis să afle că ea era motivul principal pentru care cinematograful era plin până la refuz.

“- Spune-mi, mamă, o premieră este un compliment?

- Da, îi răspunsei, este un compliment făcut filmului, nicidecum interpreţilor săi. Şi dacă este un film bun, este un compliment pentru regizorul lui”, este dialogul purtat de Shirely cu mama sa, în ziua premierei, aşa cum scrie Amelia Temple.

În ciuda mâinii de fier cu care mama sa a ţinut departe fanii, Shirley se pare că a văzut altfel viaţa de dincolo de platorurile de filmare. Ea mărturisea într-un interviu că a încetat să mai creadă în poveşti încă de la vârsta de 6 ani, atunci când, împreună cu părinţii săi, a mers într-un magazin, iar Moş Crăciun i-a cerut un autograf.

La nici zece ani, fetiţa minune a cinematografiei se afla în top 10 al celor mai bogaţi oameni din America, dar decide să se retragă din lumnea reflectoarelor la 22 de ani. Educaţia spartană dată de părinţii săi probabil că a călit-o şi a determinat-o mai târziu să urmeaze o carieră politică. Puţin ştiu că tot Shirley Temple a mai doborât un mit şi în viaţa mult mai dură de la Casa Albă. A fost prima femeie şef de protocol al Casei Albe, în perioada în care preşedintele SUA a fost Gerald Ford.

Ploieşti



Partenerii noștri

Ultimele știri
Cele mai citite